Familie

Mă iertaţi cinstiţi părinţi. Învăţaţi-mă cum să mă port în familie, ca să nu supăr pe nimeni. Am de acum 50 de ani, dar nu mă pot împăca cu nimeni. Dacă sincer o învăţ pe fiica mea ceva ce nu face bine, mă urăşte. Dacă discut cu bărbatul meu sincer şi vreau să-l apăr de vre-o greşală, mă urăşte şi fuje de acasă. De câte ori am zis că am să tac, să-i las să facă ce vor, dar mă doare inima când văd că greşesc şi suferă. Cu toată lumea străină mă înţeleg, cu fiul meu mă înţeleg, dar cu ei… Măcar ia-ţi lumea în cap şi fuji. Am spus părintelui despre problema mea şi Dumealui care ne ştie bine, spune că aşa şi trebuie să-i cert, că nu-i nimic. Câte odată îmi pierd nădejdea complect şi mă gândesc, că nu trebuiesc la nimeni. Ei mă folosesc, ştiu că am să mă supăr o zi două şi mai departe o să le fac pe plac, cum vor ei. Poate eu sunt vinovată, că am pierdut tot timpul pentru ei. N-am stat de vorbă cu o femeie mai mult decât trebuia, mâncare le făceam şi pe 3 zile, dacă trebuia să plec undeva… De ce aşa se întâmplă, că cei străini devin mai apropiaţi, decât acei pentru care îţi dai şi viaţa, câte o dată.