Binecuvântare

Bună ziua frate Vasile. Eu nu îmi amintesc să îți fi răspuns la întrebările tale de acest conținut, de aceea îndrăznesc să mă bag peste alții în comentarea acestei probleme și îmi cer iertare celor care sunt la curent cu această problemă. Dar uite cum stă problema. În Scriptură se spune să ne cistim părinții și este una dintre cele 10 porunci. Deci oricare alt loc pare a avea motivații mai mici decât aceaste 10 porunci. Însă Sfântul Apostol Pavel face o mică completare acestei porunci: „Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului” spunând că: „Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască”. Desigur că Apostolul face această completare pentru a nu mai lăsa ușă deschisă părinților care profită de Scriptură pentru aș păstra cu orice respectul copiilor. Deci concluzia mea ar fi următoarea: Părinții fără frică de Dumnezeu și fără darul credinței își pierd automat dreptul de a mai avea ca moto porunca divină în relația sa cu copilul. Dar prin aceasta nu vreaă să par că îndemn copiii la neascultarea de părinți. Cel mai bine vă îndemn să rămâneți în respect și ascultare, iar când e vorba de credință să încercați să lucrați la corectarea lor. Deveniți-le voi părinți duhovnicești părinților voștri. Această funcție este cea mai grea, dar dacă o veți reuși să știți că ați dobândit cheile Împărăției Cerurilor. În ce privește cazul vostru personal: Cel mai bine să faceți ascultare de duhovnic, pentru că el vă cunoaște firea și poate că vă cunoaște și părinții și poate să vă dea un sfat mult mai înțelept în comparație cu cel pe care îl putem da noi doar în funcție de necunoaștere de caz.

Și nu uitați: Rugăciunea și credința face minuni…

Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare de la ei.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie