Părinte am observat că de ceva timp când stau la slujbă mă apucă somnul, nu așa somn: dar nu pot deschide ochii parcă mi s-ar încleia cu clei, începe să-mi fie frică, mai ales că nu mă pot concentra deloc la rugăciune, eu cânt în corul bisericesc și-mi face senzație că am venit pur și simplu să cânt și să ies de acolo fără nici un rezultat, de fapt așa se primește, nu pot asculta predica, gândurile încep să zboare hăt departe. Cum ies de la biserică, cum îmi revin și-n genere nu simt rugăciunea, azi am intrat în biserică și am aprins niște lumânări, am spus o rugăciune, dar am simțit-o uscată, și parcă nu am fost ascultată de nimeni. Dumnezeu nu m-a auzit, ce să fac să trec peste asta??? Din ce cauză mi se întâmplă?
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Nu cred că e prea deprate surcica de la trunchi. La fel și cu încercarea voastră. Încercați întro zi să nu mai mergeți la cor ci să rămâneți simplu în biserică să vedeți de nu cumva șezutul pe scaun vă așează și mintal. Și vă îndemn să vă informați în cele ce se petrec la Slujbă pentru a fi conștient de cele ce se întâmplă. Să nu fiți doar un simplu spectator ci un împreună rugător. Deci încercați să fiți cât mai întărit în credință. Cred că la dumneavoastră a venit „obișnuința”. Spevadanie și mărturisirea acestui lucru la spovedanie. Căci aceasta poate da rădăcini la mai multe patimi.
Doamne ajută.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
