Sărut mâna părinte, sunt într-o pasă proastă de câteva zile. Sunt o persoană asupra căreia s-a revărsat mila lui Dumnezeu de foarte multe ori şi tocmai de aceea starea mea pare inexplicabilă, totul se schimba în mine, am îndoieli, încertitudini, îmi pun întrebari… şi nu e bine. Nu e bine pentru că nu ştiu către ce mă îndrept. Ce simplu ar fi fost de-aş fi fost atee! Dar cum ştiu că există Dumnezeu cu atât mai grav mi se pare ce mi se întâmplă! Dumnezeu a lăsat libertate oamenilor să-şi aleagă conducătorii. Dar când un astfel de om se dovedeşte a fi dictator sau ticălos ar trebui schimbat, în virtutea libertăţii lăsate de Dumnezeu, dar există unele voci care spun că trebuie să ne supunem. Tot Domnul ne-a dat libertatea de a avea judecători, dar dacă ni se întâmplă ceva rău există voci care spun să-ndurăm nedreptatea, ba chiar să ne rugăm pentru cel rău. Tot astfel suntem îndemnaţi să renunţăm la demnitatea de om în favoarea umilinţei supreme şi la bucuriile acestei lumi care au fost create tot de Dumnezeu, nu uitaţi, El e singurul Creator, în favoarea sărăciei şi a jertfei de sine. Pentru toate astea ni se promite răsplată în cer, dar trecem prin viaţă acumulând frustrări şi amărăciuni care ne fac mai rău decât ce am păţit iniţial, pentru că e făcut de noi împotriva nouă înşine, ne-am trădat pe noi şi pe Dumnezeul din noi. Sfântul Apostol Pavel spunea să nu răbdăm nici o pată pe obrazul nostru. Dar aş răbda părinte orice dacă aş avea certitudinea că astfel mă apropii de Dumnezeu! Există oameni care au răspuns la toate, te rogi pentru sănătate şi n-o obţii, ei spun că păcatele te fac neauzit, deşi Iisus a spus \”cere şi ţi se va da\” şi a dat nu numai credinciosilor, părinte, şi este lucru ştiut că un om o zi de-ar trăi pe pământ tot ar greşi în faţa Lui. Mai corect ar fi să spună adevărul, că nu ştiu pentru ce se întâmplă una sau alta, pentru că nu pot ei şti planul lui Dumnezeu. Şi am impresia părinte că Dumnezeu scapă tuturor printre degete nu poate fi cuprins în dogmele nici unei biserici, rolul acesteia e doar să-I aducă laude, nu să-L explice, nu poate fi monopolizat de nici o persoană, chiar dacă are o funcţie bisericeasă foarte înaltă, rolul acestuia este să fie un învăţător pentru sufletele oamenilor, nu să se poarte de parcă l-ar avea pe Dumnezeu la degetul cel mic, Dumnezeu este al nostru, al tuturora, este dreptul nostru de a-L cunoaşte cu mintea limpede, nu întunecată de tot felul de interdicţii impuse. Uneori cred că Dumnezeu ne-a făcut mai liberi decât ne putem imagina! Va respect părinte de aceea aş vrea să ştiu dacă este sănătoasă această răzvrătire a mea. Vă mulţumesc!