Sărut mâna părinte, sunt o tânără mămică în devenire, fapt care-mi umple inima de fericire. În curând împlinesc 7 luni de sarcină! Aștept cu nerăbdare venirea pe lume al acestui îngeraș.. mă rog lui Dumnezeu să aibă grijă de el și să mi-l aducă sănătos, căci medicii mi-au spus la ultima ecografie că ceva ar fi în neregulă în ceea ce privește dezvoltarea creierului.. am încercat să nu-i ascult prea tare și să-mi păstrez credința în Dumnezeu, căci El este singurul care poate ști natura sănătății copilului meu însă de ce se apropie termenul nașterii de aia se înmulțesc vizitele la spital pentru analize suplimentare, iar odată cu asta suspiciunile și tăcerea medicilor mă înfiorează mai tare! Cum să fac părinte să nu-mi pierd nădejdea, cum să fac să rămân tare?? În ce fel să fac să-L mai rog să aibă grijă de copilașul care-l port în pântec? „Poate medicii se înșeală totuși și va fi un copil sănătos ca mulți alții care se nasc în fiecare zi în lume, Domnul meu o să aibă grijă de noi!” Asta îmi spun mereu când mă simt slabă, însă efectul se cam trece și tare frică-mi este! Ajută-mă părinte! Ajută-ne Doamne și ne iartă păcatele!
- Cristina Maria a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună ziua. În primul rând vă felicit cu această mare bucurie – de a fi în așteptarea unui copil a lui Dumnezeu! La începutul mesajului sunteți optimistă și plină de speranță și așa vă vreau, așa să fiți mereu, căci în aceasta și constă credința: să nădăjduiești în Domnul cu răbdare și mulțumire și să nu te îndoiești nici măcar pentru puțin. Eu personal, cunosc un caz real, când o doamnă născând copilul medicii i-au depistat o gravă boală psihică. Și alertau acea mamă cu diverse presupuneri, ea însă, fiind o femeie simplă, nu prea înțelegea gravitatea faptului și, externând-o din spital, i-au dat prenotare la control peste 6 luni. Când a revenit la control, era o comisie din Suedia de medici și după examinarea copilului au rămas toți șocați, căci nici urmă de boală nu rămăsese, deci era un copil normal, fără careva devieri mintale, morfologice etc. Și au întrebat-o ce a făcut, poate i-a dat careva medicamente neprescrise de medici. Ea însă le-a răspuns: nimic, doar îl alăptam, îngrijeam ca toate mamele, i-am dăruit dragoste și afect și am pus nădejdea la Domnul. Iată cât de simplu și totodată – minune! Așa și dvs, alerta mereu e mare, și acei medici au adăugat că poate acea femeie ca mamă nu a realizat gravitatea problemei și a rămas liniștită, fără stresări și preocupări (căci această stare se transmite copilului și prin alăptare, atât și în burtă fiind) și astfel Domnul i-a răspuns ei, a luat-o în grija Sa cea Sfântă și totul s-a schimbat în bine. Deci vă rog și pe dvs, nu retrăiți și nu deznădăjduiți, ci pururea mulțumiți Domnului și spuneți: Doamne, în mâinile Tale încredințez viața, sănătatea pruncului meu. Fie mie după Voia Ta! Și Domnul nu vă va rușina nădejdea.
Amin.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
