Căsătorie

Dacă vorbiți de aplicarea Tainei Botezului părintelui, adică de înfătuirea acestei Taine atunci nu aveți impediment pentru această relație. Iar dacă tatăl vostru – părintele îi este naș de botez atunci este rudenie religioasă, rudenie întemeiată pe actul ținerii la botez. Rudenia religioasă întemeiată pe actul ținerii la botez a fost socotită inițial ca formând impediment la căsătorie, numai între nași și fini, adică in gradul întâi. Această rânduială s-a impus prin obicei și apoi a fost consacrată printr-o lege din anul 530 a împăratului Justinian (Cod. V. 4, 26). Mai târziu, prin canonul 53 al sinodului VI ecumenic (trulan) s-a extins impedimentul acestei înrudiri până la gradul doi, pe motivul că „rudenia religioasă este mai presus decât legătura cea după trup”. Și această rudenie a fost considerată de Vasilicale ca fiind cu impediment până în gradul trei. Ca urmare, cu toate că Vasilicalele au extins până în gradul trei, în toate cazurile (D-G), impedimentul-rudeniei religioase întemeiată pe actul ținerii la botez (Vasil. 27, 5, 14), totuși, în mod practic acest fel de rudenie s-a impus ca formând un impediment la căsătorie, numai până în gradul doi, în toate cazurile și foarte rar până în gradul trei, în care, pe bază de obicei sau de practică s-a statornicit rânduiala că se poate obține dispensă, pe când în gradul unu și doi nu se poate cere și nici nu se poate obține dispensă, ținându-se în această privință la cele hotărâte prin canonul 53 al sin. VI ec. Ulterior, pe cale de obicei, s-a extins impedimentul chiar până la gradul VII ca și rudenia de sânge. Nu s-a generalizat însă. Nu există nici o hotărare a vreunui sinod în acest sens. Acestea par a fi liniile de luminare în adevăr. Dar să nu uităm și de logică, care pare a avea o legătură cât de cât cu cele Dumnezeiești. Conform logicii voi în urma actului Sfântului Botez deveniți frate și soră spirituală. Și această rudenie vă este impediment pentru Taina Căsătoriei. Sunteți rude de gradul 2 al rudeniei formate pe actul ținerii la Sfântul Botez.

Să nu ne lăsăm îndepărtați de la bunătățile cele veșnice prin bunătățile care se par a fi bune doar în această lume și aceea pe moment.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie