Crăciun

În ajunul Crăciunului ne-am făcut rugăciunile şi am adormit sărutându-mi copilul, am avut multă treabă şi l-am neglijat toată ziua. Am visat că eram în biserică, în faţa icoanei Maicii Domnului şi din ea a ieşit o lumină puternică ce a inundat totul în jur, nu se mai vedea nimic, eram în lumină, dar era atât de bine, îmi simţeam sufletul atât de liniştit, plin de pace şi iubire…M-am trezit şi am încercat să ignor visul, să nu mă mai gândesc la el, dar nu puteam schimba ceea ce simţeam încă şi am simţit toată ziua, abia spre prânz mi-am dat seama, am avut de fapt revelaţia şi am gândit cu voce tare, în noaptea asta se naşte Mântuitorul, cum de am putut să uit? Şi doar am ţinut post …Părinte, spuneţi-mi vă rog de ce se suprapune sărbătoarea Crăciunului peste cea mai importantă sărbătoare din univers, aceea a Naşterii Mântuitorului şi nu numai că se suprapune, ci o şi eclipsează? Ar fi putut să fie Crăciun în orice zi a anului, de ce să amăgească cu mirajul cadourilor şi să ne fure sărbătoarea şansei noastre la mântuire?