Tot ceea ce te poartă departe de la mântuire, într-un final e cădere în păcat. Căci de la grija excesivă față de trup, se naște mândria, iubirea de sine, supeoritatea. Nu degeaba sfinții părinți spun că primul dușman al sufletului în calea mântuirii e însuși trupul lui. Căci de pui accent mai mult pe el, ți-ai pierdut sufletul. Credeți-mă, că o femeie nu face toate acestea: machiaj, depilare etc… excluziv pentru sine (cum spun multe femei: ”că o fac să mă simt eu confortabil”), și apoi se închide într-o cameră, ci o face pentru a se evidenția, plăcea în ochii altora, atrage atenția bărbaților. Ei, deci, de și cazi în ispita desfrânării, ori a mândriei, cine-i vinovat, cine a fost totuși provocatorul?! Apoi desigur că dăm vina pe diavol… Păi el râde pe la spate și-i spune Domnului: ”eu n-am făcut decât să trag foloase din circumstanțe…” Pentru asta vom fi noi judecați și osândiți și vom fi găsiți vinoveți. Exemplul femeii creștine e Maica Domnului: pură, curată, feminină, bună, iubitoare! În ochii ei se cuprinde o dragoste față de toți oamenii și totuși, fără nici un machiaj, ea a fost, este și rămâne cea mai frumoasă ființă de pe pământ! Fiecare femeie trebuie să aleagă calea, știind consecințele oricărei decizii, ca pe urmă să nu zică: n-am știut, căci minciună va fi – am știut, dar n-am făcut!

Sus să avem inimile!!!