Pentru Valentina. Fiecare păcat, chiar și cel mai mic, influențează soarta noastră, închipuieți că păcatele noastre sunt rănile noi cu care îl rănim pe Hristos Mântuitorul: acestea sunt răni groaznice și pentru sufletul nostru și cicatricele lor rămân pentru toată viața. Tu zici că te rogi lui Dumnezeu, dar el nu te aude… nici pe o clipă să nu uiți că ochii Domnului permanent privesc la noi și că Domnul știe tainele ascunse ale inimii noastre, el îți vorbește prin conștiința ta, dar tu te faci că nu înțelegi, nu auzi. Nu crede că te acuz cu ceva, pur și simplu spun că și eu am trecut printr-o astfel de experiență, aveam copil mic, copil dorit, avea cam vreo 8 luni când iar am rămas însărcinată, nu știam ce să fac, plângeam zi și noapte, conștiința mă mustra groaznic, dar totuși am ales păcatul. Știam că am făcut o mare crimă, dar era prea târziu… simțeam un gol adânc, pustiit… nu-mi era interesant să trăiesc, deși aveam familie, copil. Nimic nu trece fără urmă, copilul meu care până atunci era sănătos, s-a îmbolnăvit, acum are astm bronșic, medicii spun că poate fi pe viață. Te rog, nu repeta greșeala mea, aceasta este o încercare de la Dumnezeu pe care trebuie s-o înfrunți, nu-l ucide, căci are dreptul la viață, alungă gândurile necurate și nu le permite să intre în inima ta. Dumnezeu să te lumineze și să-ți poarte de grijă.