Când omul are un singur nume, toată personalitatea lui se concentrează în acel nume, nimic rămânad în altă parte. Astfel, când un prunc este numit Ioan, acela ajunge să-şi umple tot numele cu faptele şi vieţuirea sa. Însă atunci când pruncului i se dau mai multe nume de Botez, precum Ioan Constantin, atunci el se va concentra pe unul singur, celălalt rămânand de prisos. Un fost coleg de facultate avea trei nume de Botez, însă nimeni nu l-a numit vreodată pe cel de-al doilea sau pe cel de-al treilea nume. De ce să aibă creştinul două nume, atâta timp cât toţi cei cu câte doua nume sunt numiţi pe unul singur dintre ele? Între toţi cei pe care îi cunosc, purtând două nume, nu este nici unul care să fie chemat pe ambele nume sau să le folosească pe amândouă. Părintele Profesor Nicolae Necula, numeşte foarte simplu această problemă, zicând astfel: „A existat şi mai persistă încă practica de a pune două sau mai multe nume copiilor, ceea ce este complet neindicat şi incomod, pentru că, în realitate, aceştia sunt chemaţi cu un singur nume de către cei din jur, iar uneori cu un diminutiv care le anulează pe toate celelalte, care rămân doar un balast scriptologic. „Foarte mulţi dintre noi purtăm cate două nume. Însă nu noi am hotărât aceasta, ci alţii au făcut-o pentru noi. Cred că singurul lucru pe care îl putem face noi, ţinând cont că numele de Botez nu mai poate fi schimbat, este acela de a da copilaşilor un singur nume, şi anume un nume de sfânt.