Viaţa duhovnicească

Părinte, aş dori să vă întreb şi eu ceva. Sunt o mămică cu un băiat autist şi am făcut multe spun eu pe linie duhovnicească pentru el. Avem ameliorări, dar nu vindecări. Am avut credinţă mare în Domnul că mă va ajuta ( tot timpul mi-am spus că e plata de familie sau neam…sau blestem, şi că nu mă lasă pe mine Domnul ..o să mă ajute!). Dar acum câţiva ani am încercat o integrare în şcoala de masă…şi după rugi multe, am crezut că Domnul îmi deschide calea. Şcoala părea ideală pentru noi….Nu a fost aşa. Şi copilul meu s-a agravat…a fost o perioadă cumplită pentru noi, şi mai ales pentru mine, ceva s-a întâmplat atunci în sufletul meu. Vă spun sincer cred mi-am pierdut speranţa în ajutorul Domnului. Acum au trecut doi ani, copilul meu e la şcoală specială , merge destul de bine pe cognitiv, dar e la fel vis-a-vi de relaţionarea cu copii (adică nu-l interesează în mod deosebit). Nu ştiu cum să îmi recâştig avântul şi speranţa pe care am avut-o, şi mai ales credinţa că Tatăl mă va ajuta….Cum credeţi că aş mai reuşi aşa ceva?