Sărut mâna, părinte. Aş dori ajutor de la dumneavoastră, cu sfaturi, pentru că eu şi soţul meu ne aflăm într-o situaţie delicată. Am 23 de ani, soţul meu are 31 de ani, suntem căsătoriţi de 2 ani, problemele ni se trag, cred eu de la faptul că mama lui nu poate să înţeleagă, că el şi-a întemeiat o familie şi că eu nu doresc să locuiesc cu ei, tot timpul mă ceartă, mă batjocoreşte, îmi adresează cuvinte urâte, că nu poate să înţeleagă cum fiul ei a părăsit-o şi s-a căsătorit cu mine, în mintea ei, noi ar trebui să locuim cu ea şi să facem ce ne spune ea, dar nu înţelege că nu se poate înţelege nimeni cu ea. În mintea ei fiul a părăsit-o căsătorindu-se cu mine, menţionez că noi stăm la oraş şi părinţii soţului la ţară. Când mergem la sfârşit de săptămână acasă la ei, ea începe cu cearta, sau că am mers prea târziu sau prea devreme, ceva tot găseşte, nu mă lasă să fac nimic cum ştiu eu, numai dacă stă în spatele meu să-mi spună cum să fac, atuci mă lasă, dar eu nu pot să trăiesc aşa ca şi un robot, ea a fost invăţată ca soţul meu să o însoţească tot timpul, acum având o familie, bineînţeles că nu mai poate ca şi înainte. Şi ea atunci mă acuză pe mine, ba că i-am făcut farmece, ba că cine ştie ce-i fac de se comporta aşa cu ea. De la asta am ajuns să ne certăm şi noi, adică eu cu soţul meu, eu refuz să mă mai duc să-i vizitez din moment ce tot timpul se ceartă cu mine şi îmi spune că sunt săracă şi că nu am nimic, eu fiind în şomaj pentru că s-a închis firma unde lucram, am auzit-o zicând zilele trecute că nu îmi place să lucrez şi că stau pe banii fiului ei acasă, pe mine mă necăjeşte tare mult şi nu înţeleg cum să continuie căsnicia noastră în modul acesta, am încercat să-i spun soţului să discute cu dânsa, zice că a discutat, dar nu are ce să facă cu ea, că nu înţelege şi că oricum face ce vrea. Ce sfaturi îmi daţi cum să procedez ca să ne fie bine?