la nr.4124

Binecuvântaţi, părinte! Am citit întrebarea şi răspunsul dvs la nr.4124 şi m-am gândit: ce uşurare ar fi fost pentru mine acest sait şi această rubrică cu nişte ani în urmă, când eu aveam în familie aceeaşi problemă. Dar slavă Domnului toate au trecut cu bine şi dacă îmi permiteţi o să-i spun şi eu acestei doamne câteva cuvinte (nu Vă complectez, deoarece o faceţi foarte profesional, doar un exemplu în plus, că Dumnezeu nu ne lasă). Eu am fost crescută de părinţi ca pe o floare şi la rândul meu am fost cuminte şi exemplară (nu-mi fie spre laudă, e din părerea altora). Dar când m-am căsătorit au dat buzna o mulţime de probleme, cea mai grea, însă fiind prietenii soţului, care l-au atras spre patima beţiei. Dintr-un om bun şi frumos a început să se transforme într-o persoană jalnica. Am repetat aceiaşi greşală, ducându-mă la o ghicitoare să văd de nu e vreun amestec rău. Mi-a spus nişte lucruri (minciuni) groaznice, cum că peste 2 ani o să divorţăm şi multe alte grozăvii. Cum un aşa om se transformă într-un animal (acuma nu-mi vine să cred, că vorbesc de soţul meu), starea financiară era foarte grea cu toate că munceam ambii. Pentru mine a început să fie totul în culori negre. Odată disperată am ţipat suparată  \”Unde eşti, Doamne?\” – eram la limită. Începusem să cred, că se apropie sfârşitul lumii şi nu înţelegeam cum de lumea se mai căsătoreşte şi mai face copii existând aşa probleme. Cu foarte puţină speranţă, totuşi m-am dus la Catedrala din Chişinău şi plângând o oră întreagă, i-am spus necazul preotului de serviciu. M-a sfătuit să-l scriu la slujbe la câteva biserici. Cu toate că şi până atunci ţineam post şi mă rugam, totuşi am început mai cu îndrăzneală să mă apropii de biserică. Am început să citesc literatură religioasă, să fregventez biserica. Pe neobservate (dar nu imediat) s-au rezolvat toate. Astăzi avem de toate, dar cel mai important soţul şi-a lăsat \”prietenii\”, fregventează biserică, ne înţelegem mai bine ca vreo dată-n viaţă. Nu zic, mai apare câte o mică problemă, dar trece repede şi principalul m-am convins, că viaţa e frumoasă. Numai că trebue să muncim în această direcţie duhovniceşte. Fie numele Domnului binecuvântat!