Bună ziua. Situaţia stă cam aşa: eu sunt lipovan din naştere, iar prietena mea româncă ortodoxă pe stil nou. Anul trecut am trecut la ortodoxie fără să ştie părinţii mei cu ajutorul pritenei şi după câţiva ani de frământări şi chinuri. Părinţii mei au aflat ce am făcut şi au cam fost mâhniţi tare. Şi încă nu le-a trecut. Vă daţi seama că nici pentru mine nu a fost uşor, dar nu am nici un regret şi aş face treaba asta din nou. Acum am vrea să ne căsătorim dar după cum poate intuiţi nu prea se îndeplinesc toate cele 11 condiţii ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Părinţii nu reuşesc să înţeleagă de ce am făcut eu un asemenea lucru şi mi-au zis că nu o să fie niciodată deacord cu aşa ceva. Deci nu prea îndeplinim cea de-a treia condiţie – cea în care părinţii să fie de acord. Părinţii nu au nimic împotrivă cu prietena mea ci cu faptul că o să ne cununăm la ortodocşi şi nu la rit vechi, la lipoveni. Cel puţin aşa zic ei. Dar cum au venit ambele peste ei, oarecum trecerea la ortodoxie a mea ei o privesc ca un lucru impus de prietena mea, şi o ţin tare şi sus că eu îs bărbatul şi eu ar trebui să îmi impun religia… Tare mă tem că aceste frustări se vor acumula în timp şi o să avem de suferit apoi în timpul căsniciei, pentru că nu e uşor să încerci să îi împaci pe toţi. Poate cea mai mare temere a părinţilor este faptul că am să mă îndepartez de ei, că nu am să mai fiu la fel de ataşat de familia mea. Într-un fel au dreptate, dar nu face acest lucru fiecare om când îşi întemeiază o familie? În fine, faptul e deja consumat şi mă bucur că am făcut acest pas cu mult înainte să mai poată ei schimba ceva. Poate că nu am procedat corect, dar am făcut-o în cunoştinţă de cauză şi nu constrâns de nimeni. Acum ce să facem părinte? Să aşteptăm până când vor fi ei de acord? Să trecem peste părerea lor şi să ne vedem de viaţă liniştiţi cu speranţa ca într-o zi îşi vor da seama ce contează în viaţă? Sunt în mare dilemă şi nu ştiu cum să depăşesc această situaţie. Cale de întoarcere nu există aşa că trebuie cumva să îşi deschidă ochii aceia mari. Mulţumesc.
- John a întrebat 14 ani ago
- last edited 12 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută. Nici nu e cazul să existe cale de întoarcere. Cel mai important acum este să vă liniștiți puțin sufletește. Și liniștindu-vă pe voi se vor liniști și părinții. Bucurați-vă că sunteți în adevăr și mulțumiți Domnului pentru bunătatea lui. Îmi pare rău că părinții nu vor să înțelegă de aflarea lor în erezie. Însă nu e târziu. Și vă rog încă un lucru: Nu vă îngrijiți de cum vă veți cununa fără acordul blând al părinților ci de faptul că se află în neadevăr. Iată scumpii noștri care frământare trebuie să fie mai mare. Căci oricum părinții vor fi deacord cu căsătoria voastră. Și de asta sunt ferm convins: pentru ferma înțelepciune pe care o au părinții. Noi nu am fost părinți, dar ei au fost ca noi. Așa că vă îndemn să vă îngrijiți mai mult pentru aducerea și a lor la adevăr decât de cele ale timpului.
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.