Sărut mâna, părinte! Am cunoscut acum 6 ani un băiat de care mă leagă o prietenie strânsă. Ceea ce e ciudat e că deşi îşi doreşte să ne căsătorim, atunci când îi este amintit acest lucru de către apropiaţi, refuză să-şi recunoască sentimentele pentru mine, menţionând că suntem doar colegi şi prieteni şi nimic mai mult. Mereu apar piedici. Motivează această răceală faţă de mine prin faptul că în acest interval în care ne-am cunoscut, i-au murit părinţii şi că nu mai are curaj, văzând cât a suferit mama lui din cauza unui tată care a băut. Îi este frică să nu mă facă să sufar. E un om credincios, nu lipseşte de la biserică duminica, posteşte toate posturile, refuză să fim împreună până la căsătorie (ceea ce m-a încântat), nu îmi fac griji că mă înşală, dar nu îi înţeleg reticenţa şi egoismul uneori. Îl mai influentează şi bunii lui prieteni să-şi arăte partea dură faţă de mine şi el îi ascultă orbit. Parcă i-a făcut cineva farmece şi îmi reproşează lucruri pe care nu le fac. Vă rog să mă sfătuiţi ce rugăciuni să urmez şi ce să fac! Citesc zilnic paraclisul Maicii Domnului şi alte acatiste. Vă mulţumesc pentru viitorul răspuns!
- a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună ziua. Iată începem iar cu ”i-au făcut farmece!” 
Nu i-a făcut nimeni nimic și dacă dvs sunteți credincioasă, ar trebui să știți aceasta! Se luptă poate și el cu ale sale interioare și nu e o persoană care se pripește cu lucrurile, dar le ia mai cu calm și cântărire. Și posibil nu-i place să facă să răsune toată țara de sentimentele și intențiile sale către dvs, astfel interiorizându-le în modul său. Sper că înțelegeți că eu încerc să-i justific comportamentul, și știți de ce?! Deoarece fiecare, în orice situație, neînțelegere către aproapele, ar trebui să facă la fel, după spusele sfinților părinți. Și vă mai spun și motivul: deoarece, noi vedem dintr-un unghi lucrurile, nu din toate cele 360 grade și trăirile interioare ale cuiva le știe doar el și Domnul. Deci, nu e bine să ne pripim cu concluzii erate, căci fiecare judecă după sine în general, Domnul o face după inima fiecărui și totdeauna pune-n Judecata Sa sfântă – dragostea! Ceea ce v-o recomand și dvs! Să încercați să puneți dragoste în toate rezervele ce le aveți față de prietenul dvs și veți vedea lucrurile din altă perspectivă, le veți vedea mai frumoase, luminoase, nevinovate! Da, e posibil ca și el să se comporte greșit, dar oare cine nu greșește?! Dacă-l iubiți cu adevărat, încercați dvs să vă schimbați complet, fiind răbdătoare, supusă, să nu-i reproșați nimic despre cum e el și cum se compoartă și o să vedeți că astfel îi veți trezi interesul, se va gândi: ce s-a întâmplat cu dvs?! vă va lua drept exemplu și se va alipi mai strâns sufletul lui de al dvs. Astfel prin rugăciunile, răbdarea dvs, atât și prin faptul că el e credincios precum spuneți, îl va îndrepta însuși Domnul și vă va uni destinele întru curățenie și bună înțelegere! Desigur vă va ajuta și părerea duhovnicului în această problemă, dacă veți avea ambii pe unul singur.
Iar pe mine păcătosul, să mă iertați poate de o descriere prea amănunțită și îndrăzneață!
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
