datorie creştinească...?!

0
0

Sărut mâna, părinte, Doamne ajută la toată lumea şi nouă. Sunt căsătorită de 9 ani de zile, un an jumătate am stat la socri, nu a fost chiar bine (ne păzeam să avem copii, căci mă înţelegeam rău cu socrii, vroiam cu orice chip să mă eliberez de acolo, iar pe soţ nu îl lăsau să fie găzduit la părinţii mei) de aceea am plecat în Italia, prima eu, după o lună jumătate şi soţul, unde am lucrat şi am reuşit cu banii şi cu ajutorul părinţilor mei să ne luăm o garsonieră. Luptăm pentru a strânge bani de casă, dar mă dezbrăcăm în acelaşi timp de porunca Domnului ferindu-ne de sarcina prin pază. Reveniţi în ţară ne-am hotărât să nu mai facem păcatul acesta şi să încercăm să avem un copil. După un an de încercări, în 2008, am rămas însărcinată însă totul a avut o turnură neaşteptată ca urmare a pedepsei Domnului, pentru neascultările noastre, în special ale mele. Am avut trei vise prevestitoare din mila Domnului- care nu voieşte moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu- a ceea ce urma să se întâmple, un avort căci încă de la primul ecograf realizat la Tg. Mureş, la un doctor ginecolog credincios în Dumnezeu şi foarte competent, s-a constatat că copilul avea o dezvoltare cu totul anormală (hidroencefalie simetrică, deviere sept mediană, un cerebel cu aspect şi formă cu totul specială), iar în urma avortului s-a constatat şi o gaură în abdomen, practic intestinele ieşeau afară. Ce se întâmpla dacă păstram o astfel de sarcină, în cel mai fericit caz extirparea uterului însă copilaşul meu nu avea nici o şansă de supravieţuire. Am văzut şi eu cu ochii mei, deci exclud cu desăvârşire posibilitatea unui diagnostic fals. Dilema, mai bine zis răscrucea la care eu mă aflu, este că mi-este frică să mai încerc să rămân iarăşi însărcinată, în ce păcat mă aflu părinte? Doctorul, Dumnezeu să-l ajute, a spus că:\”dacă e genetic şi următorii pot ieşi la fel…ar trebui făcute analize acolo la cromozomi…aici este şi cum vrea Dumnezeu, şanse50%\”. Adevărul că îmi este frică, deşi cred în Bunul Dumnezeu şi Măicuţa Domnului îmi este frică de o altă încercare, dar nu pentru mine, ci pentru un alt păcat al avortului, pentru un alt suflet de copil nevinovat să fie aruncat \”la rebuturi\”, mă cutremur părinte numai cât mă gândesc la o altă catastrofă, iar copiii în ziua de astăzi se nasc tot mai fragili, iar statistica malformaţiilor este de că un copil din 20, se nasc cu probleme în care20% sunt genetice, iar doar10% din cauza altor factori! Astfel, mă aflu căzută iar cu soţul în păcatul lui onan, pentru a preveni dezvoltarea defectuoasă a altor sarcini, păcat mărturisit mereu la preotul duhovnic. Cât de mult mă voi canonisi pe cealaltă lume? Sunt credincioasă, dar şi realistă, nu ma pot îmbăta cu apa rece să încerc fără a lua în calcul eventualitatea că…apoi, analizele genetice costă enorm, deocamdată ar fi posibilă amniocenteza însă riscul dezvoltării defectuoase a unui alt suflețel, mă cutremură, ştiu că ce este cu neputinţă la om este cu putinţă la Dumnezeu, dar reţinerea mea este mare, frica mă doboară iar îndemn sufletesc să mai încerc nu ştiu de care gând să ascult, mi-este frică tare de un alt eşec, dar nădăjduiesc şi mântuirea. Oare mântuirea unei femei căsătorite, dar cu oprelişte de la a rămâne iar însărcinată, nu este posibilă, oare se mântuiesc numai femeile ce nasc prunci? Iertaţi-mă, nu vreau să duc pe nimeni în sminteală, mai ales însă că mă declar, chiar şi acum, total împotriva avorturilor, chiuretajelor, a metodelor abortive de contracepţie şi fecundare în vitro. Mulţumesc anticipat pentru răspuns, Dumnezeu să ajute la toată lumea şi nouă, căci trăim vremuri grele.

  • Lidia a întrebat 13 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0
O să încep de la sfârşitul mesajului d-ră, ştiţi de ce trăim vremuri grele?, fiindcă am uitat total de Dumnezeu, am uitat de poruncile sale, de frica de Dumnezeu, de dragoste faţă de El nici nu mai poate fi vorba. Şi cum ar trebui să reacţioneze El la toate urăciunile pe care le facem noi oamenii. Dacă nu vrem să mergem spre bine atunci vom fi pedepsiţi la nesfârşit pentru gravitatea păcatelor noastre. Şi aşa cum ne doare pe noi de la naşterea copiilor cu malformaţii, aşa Îl doare şi pe Tatăl nostru ceresc de la mulţimea malformaţiilor noastre sufleteşti, care sunt şi mai urâte. Dar să revin şi la ceea ce scrieţi, atât cât nu aveţi încredere deplină în sfinţenia Voii Domnului, atât cât încălcaţi poruncile lăsate de El, e şi normal să vă temeţi să rămâneţi însărcinată. Căci de vă consideraţi creştină ar trebui să ştiţi şi că d-ră puteţi doar să vă doriţi sau nu acest Dar al Domnului, dar nu depinde el cu nimic de d-ră. Iar de la faptul că vă protejaţi de a avea copii prin acest urât păcat îl mâniaţi pe Dumnezeu şi mai mult. Prea mult vă bazaţi pe propriile dorinţe, hotărâri nelăsându-i Domnului nici un loc în toate acestea. Dacă aţi înelege că toate au loc în viaţa nostră numai după voia Domnului, nu aţi mai avea nici frică, nici nehotărâre. Nimic nu suntem şi nu reprezentăm fără Dumnezeu.  De aceea vă îmdemn să mai uitaţi de voia proprie şi să reveniţi la Dumnezeu. Păcatul prin care vă protejaţi de a avea copii nu trebuie doar mărturisit, căci care rost are de vă întoarceţi imediat la el. Dar lepădat definitiv. Şi mărturisit printr-o căinţă sinceră, la fel şi păcatul avortului, câte argumente nu aţi aduce în favoarea săvârşirii lui tot păcat rămâne. Iar despre faptul care femei se mântuiesc, aş zice că nu numai cele care dau naştere la prunci, dar la sigur cele care trăiesc după legile şi voia Domnului.

Doamne trimite ajutorul spre întărire și vindecare.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.