0
0

Bună ziua. Am 27 de ani, am o relație de 9 ani cu un băiat…, am avut vise alături de el, am visat la casa noastră, la copilul nostru, la iubire veșnică. Ne-am iubit enorm. A fost primul meu bărbat, m-a protejat mereu, m-a divinizat, m-a respectat…, până acum 3 ani când a uitat de tot de mine, în sensul că a făcut o prostie, anturajul pe care îl avea l-a făcut să cedeze. S-a dus la furat mai exact. Visa atât de mult că vom avea casa noastră, încât a crezut că din furat va realiza ceva. A fost arestat într-un final acum 3 ani cum spuneam. Am suferit enorm, nu vă puteți imagina cât de dureros e să îți vizitezi omul iubit la pușcărie. Am făcut tot pentru el, l-am ajutat foarte mult, totul s-a năruit în jurul meu, mă băgasem în datorii ca să pun avocați buni, ca să îi car pachete… Am fost chiar și să fac dragoste cu el acolo, pentru că la un moment dat pentru buna purtare ai dreptul la un așa zis conjugal. Toate pentru el le-am făcut. A avut condamnare 4 ani din care a executat aproape 3 ani pentru bună purtare. L-am așteptat până în ultima clipă și i-am fost alături zi de zi acolo. Îmi luasem o mare piatră de pe inimă când a venit acasă, dar în același timp eram și supărată că aveam datorii mari la prieteni. Au trecut 6 luni, el s-a reintegrat foarte greu, închisoarea te schimbă foarte mult… Zilele trecute, mai exact pe 3 februarie, stăteam liniștită în pat ma uitam la tv la știri. Îl tot sunasem în ziua aia, dar el nu răspundea, nu ştiam ce se înâmplă… Când mă uit mai atentă la știri, îl văd pe el într-un reportaj cu titlu 2 infractori prinși, trase focuri de armă ca să nu fugă etc. Am leșinat vă spun sincer… nu puteam să cred așa ceva, începuse din nou calvarul de care credeam că nu mai dau niciodată. M-am dus după 2 zile la el la vorbitor și mi-a spus că a făcut-o pentru noi ca să nu mai avem datorii. De fapt nici nu s-a gândit la mine, că dacă se gândea nu mai făcea aşa ceva clar, știe cât am suferit. Mă gândesc să îl părăsesc, vreau să mă gândesc la viitorul meu, încă sunt tânără, dar inima îmi plânge în fiecare seară de milă și de grija lui. De data asta o să-și ia probabil 6 ani. Îl mai iubesc, dar în mine sunt parcă 2 voci, una zice să-l las alta să stau să răbd toate. Mă rog în fiecare seara la Domnul și la Maica Domnului să-mi dea răbdare și cuget bun și să-mi îndrepte pașii pe cărări bune. Voi ce mă sfătuiți dragi părinți? Mulțumesc și să mă iertați.

  • a întrebat 13 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0
Este foarte greu de sfătuit ceva, căci deşi pentru oricine există şansa că poate să se schimbe înspre bine, totuşi persoanele care trec prin experienţa puşcăriei poartă cred că pentru totdeauna această influenţă. Nu zic că e imposibil să-l aduceţi la calea dreaptă, căci ce nu putem să o facem noi singuri, ne poate ajuta Domnul, de vom avea o credinţă adevărată şi o dragoste care să biruie orice obstacole. Deci, cred că oricum această decizie de a-l aştepta şi a-i acorda o altă şansa sau să vă continuaţi viaţa vă aparţine. Dar cred că ar trebui să vă daţi seama că ar trebui să revizuiţi şi propria viaţă, căci atât cât vă continuaţi viaţa în păcat cu acest băiat, nu prea cred că puteţi spera la ajutorul Domnului. Curăţiţi-vă propriul suflet printr-o mărturisire curată şi sinceră, şi nu mai reveniţi la aceste păcate. Cereţi-I şi în continuare ajutor şi sprijin Domnului, dar nu uitaţi că Domnul ne ajută şi îndeplineşte dorinţele doar atunci, când măcar încercăm să ducem o viaţă plăcută Lui. Încercaţi să vă lăsați toate întristările și grijile în Voia Domnului, şi cred că toate se vor aranja şi în viaţa d-ră. Deci găsiți-vă un duhovnic bun, trăitor și descărcați-vă sufletul de păcate, apoi cereți sfat și luminare în sutuația dată și desigur cereți și de la Domnul în rugăciuni îndreptare și luminare în facerea celor plăcute Lui!

Doamne trimite ajutorul spre întărire și vindecare.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.