Căsătorie

0
0

Sărut mâna, Părinte! Problema mea este destul de dificilă şi lungă, dar voi încerca să vă explic pe scurt. Pe 29 august 2010, aveam programată căsătoria cu logodnicul meu cu care eram împreună de mai mult de 5 ani. Ne-am cunoscut în cursul I de facultate şi am ajuns să facem şi Masterul. După primul an de Master, m-a cerut în căsătorie. Înainte cu o lună de nuntă, logodnicul meu m-a anunţat că vrea să anulăm nunta şi să facem o pauză şi m-a părăsit în cele din urmă. Nu pot să zic că nu m-a iubit, că m-ar bate Dumnezeu. De la începutul relaţiei, părinţilor lui nu le-am plăcut şi au fost totdeauna, parcă, în competiţie cu mine: cine va avea mai multă valoare în faţa băiatului – eu sau ei. Nu pot să înţeleg de ce se întâmplă asta pentru că nu ştiam cum să fac ca să fie bine. După ce s-a destrămat nunta, am aflat că logodnicul meu îşi luase o altă fată cu care vroia să se însoare în locul meu. În scurt timp s-a despărţit de ea, a aflat că nu-i tocmai cea mai bună fată, explicând la prieteni că ea a fost doar ca să mă uite pe mine. Nu înţeleg de ce trebuia să mă uite, doar am încercat tot timpul să-l înţeleg şi să-l ajut cu ce am putut (proiecte pentru facultate, etc.), am fost şi îi sunt devotată atât ca om, cât şi ca iubită până în prezent. Acum mai vorbim în calitate de priteni şi deseori este în stare de disperare şi îmi povesteşte că nu are pentru ce trăi şi nici un scop în viaţă. Cert este faptul că nu îi este mai bine că s-a despărţit de mine, ci mai rau. A dat-o în petreceri şi nu-i pasă de nimic. El este o fire destul de sensibilă şi e clar că nu îi este pe plac aceată viaţă pe care o duce, dar o face, de parcă, în răzbunare. Eu nu ştiu exact ce este în sufletul lui şi nici motivele reale ale despărţirii şi poate nici nu le voi afla. Nu vreau să învinuiesc pe nimeni şi nici nu caut vinovaţi. Vreau doar să ne împăcăm şi să fim iar împreună, că nici eu nu-mi pot găsi rostul, deşi a trecut ceva timp. Vă rog să mă sfătuiţi cum să mă rog Lui Dumnezeu ca să mă ajute în această problemă: să-l lumineze Domnul pe logodnicul meu, să-i îmbuneze pe părinţii lui şi pe toţi alţi sfătuitori „buni”, să ne împăcăm şi să ne căsătorim. Mulţumesc mult.

  • a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0
Dragă soră, îmi pare rău că suferiţi şi totodată nu vedeţi că cea mai mare parte a suferinţei v-o provocaţi singură. V-aţi făcăt un „plan” în privinţa acestui băiat şi de nu merge aşa cum aţi planificat nu vă puteţi găsi liniştea sufletească. Şi nu e nimic rău în aceste dorinţe, atât cât nu vă faceţi din ele scopul vieţii pământeşti. Sfinţii Părinţi, asemăna viaţa pământească cu o punte peste un fluviu uriaş. Scopul acestei punţi nu e altul decât să ne ajute să traversăm aceast fluviu şi nicedecum să ne facem casă pe ea, uitând că, de fapt, noi trebuie să mergem mai departe. Aici, pe punte vom rămâne puţin timp şi trebuie să privim mereu dincolo de ea, unde trebuie să ajungem şi unde este patria noastră definitivă. Dar mai trebuie şă să merităm ceea ce se află în acea patrie. D-ră uitaţi de aceste lucruri. Uneori ceea ce noi ne dorim foarte mult, nu e chiar ceea şi ce vrea Domnul pentru noi, sau nu a sosit încă momentul potrivit pentru a ne îndeplini această rugăminte. Trebuie să înţelegeţi că rugăciunile nu sunt un fel de mijloc de schimb între noi şi Dumnezeu, eu mă rog Ţie Doamne şi Tu îmi îndeplineşti ceea ce vreau. Scopul rugăciunii nu este ca voia omului să se facă în cer, ci voia lui Dumnezeu pe pământ. Domnul ne dă lucrurile pe care le cerem numai dacă noi căutăm mai întâi împărăţia şi dreptatea sa. De acea zic că ar fi trebui să căutaţi şi ce loc are Dumnezeu în viaţa şi inima d-ră. Să vedeţi şi câte dragoste aveţi şi faţă de Creator nu numai de cele create de El. Şi mai apoi vă va fi auzită şi rugăciunea d-ră.

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.