Binecuvântaţi Sfinţiţi Părinţi; cu foarte mulţi ani în urmă, mama a avortat un copil la cinci luni, singură, care era de parte bărbătească. Mama, era despărţită de primul soţ şi trăind în concubinaj cu acest bărbat cu care a avortat copilul, după aceasta, am chemat salvarea pentru ca era în stare critică. Noi copiii ne-am apucat de a face curăţenie şi am dat peste acel copilaş care era fără viaţă, îmi aduc aminte că numai eu l-am atins, dar am simţit ceva înfiorător, l-am învelit, spunând noi copiii, pentru ca să nu îi fie frig. După câteva zile am fost la mama la spital şi o auzeam spunându-i concubinului să îl ia de acolo şi să îl îngroape la rădăcina unui copac acolo unde locuiam noi, în aceea curte. După toate acestea mama s-a făcut bine, şi stătea cu noi acasă. Într-o zi se rătăceşte un pui mic de căţeluş în această curte a noastră unde locuiam, fiind primăvara mama a sădit în grădiniţa cu flori din faţa casei seminţe de busuioc, acel căţeluş s-a aşezat tocmai pe acel loc, unde a fost sădit busuiocul. Mama când a văzut aşa ceva ne-a spus să facem ceva să scăpăm de acel căţeluş pentru că o supără şi l-a aruncat într-un sac şi l-a legat bine la gură şi ne-a trimis pe noi copii să-l aruncăm pe apă. Zis şi făcut, fără să ştim dacă e bine sau nu. După toate acestea întâmplările rele se ţineau lanţ de noi. Era să ne ardă hambarul, apoi în acel hambar au venit foarte multi câini şi dormeau acolo până dimineaţa, iar seara iar veneau. Apoi mama a vrut să-l alunge pe acel concubin pentru că a început să ne bată, a vrut să ne facă rău. Dar nu a vrut să plece şi a rămas cu mama până în ziua de astăzi, nu a iertat-o pe mama că nu a vrut să îi dea şi lui un copil şi nici pe noi nu ne are la suflet. Şi noi copii am avut multe necazuri de multe ori am trecut şi prin moarte. Am dori să ştim cum să oprim aceste necazuri care au venit din păcate grele, pentru că o dată la şapte ani avem câte un necaz, ori pleacă cineva dintre noi, ori se ivesc alte întâmplări cum a-r fi boli, lipsuri materiale etc.