TULBURARE

Bună ziua, sau seara dacă citiţi mesajul meu. Am tulburare mare în suflet, de îmi vine să-mi iau lumea în cap şi să plec undeva, să nu mă mai întorc. Nu m-am spovedit la preot niciodată, astfel voi încerca, şi primiţi aşa cum este. Părinte, sunt căsătorit de aproape 3 ani, am un băiat de un an, şi o soţie, bună, rea, dar a mea. Copilul nostru a avut numeroase intervenţii chirurgicale începînd cu o lună jumate de la naştere, soţia era mereu peste hotare fiind lîngă copil în momentele grele. Eu stăteam la Moldova, am finisat studiile, apoi m-am angajat la lucru după specialitate. Am fost şi sunt mereu un creştin ortodox, poate uneori cu exces, căzînd în extremele credinţei noastre. Îmi iubesc mult fiul, soţia şi lucrul, însă în ultimă perioadă totul parcă merge cu fundul în sus. Am impresia că nu mai sunt sentimentele reciproce între noi, şi nu vreau să merg la păcat şi să încalc sfînta cununie. Mă strădui să fiu un tată bun, atîta timp cît soţia era peste hotare cu băiatul, eu cu taică meu am construit casă de locuit cu toate condiţiile, cînd în fine au venit, am încercat să fiu mai leger, dimineaţa merg tiptil să nu–i scol, îmi fac cafeaua şi plec la lucru, la cinci vin acasă, şi primul lucru care-l fac îmi iau băiatul în braţe, ne jucăm mîncăm bucatele soţiei, am gijă să schimb uneori scutecele, sau îmbărcămintea, mă rog, în maxima posibilă cît pot face cu mîinile mele. La masă cînd stăm, este tăcere, iar de vorbim nimeni nu priveşte în ochi şi foarte repede începe cearta de la nimicuri, mărunţişuri, precum de ce te-ai reţinut la serviciu, rudele mele rudele tale, nu mă învăţa că nu-s ultima de pe drum şi mii alte motive. Sunt consumat la maxim părinte, deja nu ştiu ce să mai fac, vin obosit de la serviciu şi mă depun la maxim şi acasă însă oricum nu mai am pace, iar de o supăr cumva pe soţie, îndată mă ameninţă că pleacă cu copilul. Nu înţeleg… cînd ne-am luat am fost eu curat şi ea virgină, şi nu am păcătuit, am trecut peste cumpăna lui Dumnezeu cu 5 anestezii „intervenţii la copil” şi totuşi mai departe merge totul rău… nu ştiu ce să mai fac, ieri, stătînd la masă am încercat să mă justific şi eu cumva, spunînd că plec dimineaţa şi vin seara la cinci, la care femeia mi-a spus că îngenere pot să nu vin, nimeni nu mă obligă la nimic, în urma la ce mi-am ieşit din minţi şi i-am ars o palmă la umăr de a luat-o vîntul, aveam impresia că asta şi aştepta, a început să-mi facă isterie şi voia să plece în miez de noapte cu băiatul. I-am oprit, am încuiat casa, şi nu am permis să plece de a se calma şi să gîndească rece. Mi-am cerut scuze, şi am spus că am fost prost, însă ripostele merg în continuu, sunt la serviciu la moment cînd scriu, sunt debusolat, sunt supărat şi rău pe toţi, le dau sfaturi la mulţi şi îi ajut cu multe, şi mă mulţumesc toţi, însă la mine în casă nu pot să trăiesc normal. Ce să fac PĂRINTE???