Sărut mâna, părinte. Aș vrea să-mi spun și eu părerea de musulmani. Nu trebuie să generalizam, nu sunt toți cum credem noi. Eu am cunoscut un bărbat musulman cu 10 ani în urmă, era separat de soție și avea și are și acum multă grijă de copii ce sunt acum mari. Ne-am cunoscut la serviciu și am fost doar prieteni pentru câțiva ani. Acum, suntem căsătoriți în biserică de 5 ani, s-a botezat și e cel mai bun soț și tată din lume. Mă respectă mult și în familia noastră e pace și înțelegere. Mergem împreună la biserică, ținem posturi și e foarte bun la suflet. Ar ajuta toată lumea dacă ar putea. Am botezat și fetița noastră. De fosta lui soție vorbește puțin, mi-a spus doar când el a avut probleme de lucru pentru o perioadă de timp, ea a plecat la frații ei. Că femeile lor vor doar să fie întreținute și să le cumpere aur, dar de bărbații lor nu le importă. Acum, când vede că eu mă sfătuesc și vorbesc cu dânsul, pentru dânsul e ceva nou. La ei pe femeie o interesează doar dacă are destul aur și haine, dar nu de unde vin banii, a le cumpara. Fiica lui cea mai mică de la prima soție a vrut să trăiască cu noi. Eu sunt mulțumită pentru familia mea, dar dumneavoastră cum credeți? Am greșit că m-am căsătorit cu un bărbat divorțat? Am vrea să reparăm greșeala prin rugăciuni, milostenie, posturi. Dumneavoastră ce ne sfătuiți? Vă mulțumim pentru îndrumările voastre.