Mă iertați părinte, la un răspuns am citit că nu e bine să plângi după sf. Împărtășanie, dar eu întreb dacă vin lacrimi de conștientizare a păcatului (că nu am putut fi mai atentă în a nu păcătui), sau e o predică în care îmi dau seama mai mult cât sunt de păcătoasă, sau altfel de lacrimi de bucurie a unirii cu Hristos, e păcat? Și mai e ceva dacă lacrimile vin, cum sa le oprești, în cazurile astea?
- angela a întrebat 14 ani ago
- last edited 8 luni ago
- You must login to post comments
Domnul să ne ierte. Nu plânsul e rău în sine. Ci plânsul nemotivat. Și acea doamnă a plâns fără motiv dar și din necunoaștere. Și ca îndemn vă spun: Bine ar fi să nu se plângă în ziua rugăciunii căci aveți un mare motiv de bucurie. Dar să nu fie primite aceste cuvintele ale mele ca și ceva obligat ci ca și îndemn. În rest spor la plâns. Și să știți că plânsul e un dar. Dar numai plânsul cel folositor și cu rost. Puțini sunt cei care plând atunci când recunosc propria greșală. Deja e o treaptă mai sus. Și ar fi bine ca plânsul nostru să nu fie numai în lacrimi, căci e puțin ciudat dacă rămânem doar la acesta ci să îl combinăm cu cel al cuvântului asemenea Sfântului Efrem Sirul.
Plânsa ochii mei și sufletul meu a suspinat după Tine, Doamne.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
