Binecuvântați Părinte!

0
0

Mă chinuie un gând, un cuget în privința de a merge la mănăstire….. am tare multe chemări de la un preot care îmi zice că eu nu sunt de lume, ci de mănăstire.. dar pe mine mă doare una și la asta mă gândesc de mult timp.. voi putea eu răbda acolo? Cu sufletul vreau tare mult, indiferent dacă chiar m-a sfătuit și preotul, dar mi-i frică de ispite, de neputința de a face ascultare… În lume sunt singură.. întreaga familie îmi este peste hotare,…ce va zice lumea de mine, mi-i frică de bârfe și de vorbe deșarte.. că nu am ce mânca și am mers la mănăstire… Însă eu când merg acolo.. mă simt tare bine, împăcata cu sufletul, primesc o mare bucurie sufletească!…. Dar mă va primi Domnul? Pe păcătoasa și desfrânata de mine! Mă rog de mă iertați!

  • a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Mă iertați, dar nu întrevăd eu la dvs nici o chemare spre mănăstire, căci trăiește pe deplin în sufletul dvs lumescul: cum să placeți lumii, vă e frică de vorbe, bârfe, ispite, ascultare etc. Dar oare cu o așa râvnă se merge la mănăstire, ori din dragoste, jerftă, afierosire lui Dumnezeu?! Eu zic să vă puneți prioritățile la locul lor și să vă cercetați mai bine pe dvs înșivă ca să aflați adevărul, dar să nu vă încredeți în gândurile proprii, ci toate să le mărturisiți duhovnicului cum le vedeți și ce credeți, și el dintr-o parte va vedea, judeca, îndruma mai bine cele de folos sufletului dvs. Vă mai recomand să citiți viețile sfinților, ori chiar ceva contemporan de mănăstire și ce semnificație au, cum se înfruntă toate etc…

Și mereu, să nu uităm: smerenia este ceea ce place și ceea ce vrea să vadă la noi Dumnezeu! Căci în fiecare dimineață, Dumnezeu binecuvântează pământul cu o mână, iar de găsește vreun suflet smerit: îl binecuvântează cu amândouă!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.