0
0

Sărut mâna, părinte. Sunt ajunsă la culmea disperării, nu ştiu cui să mă adresez, băiatul meu în vârstă de 28 ani trăieşte în concubinaj de 7 ani, s-a dus în acest post să se spovedească şi preotul duhovnic i-a dat sfânta împărtăşanie. De când el trăieşte în păcat eu m-am îmbonlăvit, mi s-a umflat un picior în care nu este vindecare. Sufăr de insomnii şi multe altele, dar nu ştiu cum să procedez. Vă rog să-mi daţi un sfat.

  • You must to post comments
0
0

Sper că nu credeți că bolile dvs se trag din păcatele fiului! Oare dvs n-aveți păcate pe care să le ispășiți prin răbdarea bolilor?! Deci nu e bine să vă gândiți că vina o poartă alții, ci să vă vedeți propriile păcate și căderi, să vă dați seama de ele, pocăiți și spovediți, dacă vreți să vă faceți bine sufletește, cât și trupește. Cât despre fiu: frica de a nu păcătui, cât și frica de a se apropia cu vrednicie de sfânta împărtășanie, trebuia să-l învățați de mic, căci acum când mare n-are rost să-l învinuiți și cu greu îl veți schimba. Dar desigur vă rămâne lacrimile și rugăciunile de mamă, care pot mult înaintea Măicuței noastre cerești, Maicii Domnului și a lui Hristos! Deci să vă rugați mult pentru îndreptarea lui acum cât mai avem timp de pocăință și poate îi mai vorbiți cu blândețe și dragoste despre starea în care se află și despre faptul că spune apostolul Pavel: nu vă amăgiți, căci nici curvarii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu….

Omul care se îndepărtează de Dumnezeu nu află odihnă sufletească nici în viata aceasta vremelnică, dar nici în cea veşnică. Deoarece cel ce nu crede în Dumnezeu şi în viata viitoare, cea veşnică, rămâne nemângâiat în această viată şi îşi osândeşte astfel sufletul pentru veşnicie. (Paisie Aghioritul)

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.