Doamne ajută părinte, blagosloviţi şi iertaţi, cu o întrebare vă deranjez şi eu. Un părinte mi-a spus că atunci când urăşti pe cineva, persoana aceea ar trebui să fie fericită că încă mai există în inima ta. Că ura este o dereglare a iubirii. Şi totuşi încă se mai poate face ceva, pe când dacă eşti indiferent totul este pierdut, pentru a te împăca cu aceea persoană. Dumneavoastră ce credeţi?