Cu adevărat a Înviat! Biserica Ortodoxă îl privează pe sinucigaş de slujba înmormântării. Vă explic de ce.

Privarea sinucigaşului de slujba Înmormântării, a Parastasului, privarea de împărţirea pomenilor, de locul de veci în cimitirul parohiei, alături de rudele sale, şi chiar de pomenirea lui la slujbele Bisericii este o măsură de condamnare, de dezaprobare şi de descurajare a păcatului făcut. Privarea de toate aceste este o măsură de ordin pastoral, o atenţionare aspră asupra oamenilor care au rămas în viaţă că sinuciderea nu este o soluţie, ci dimpotrivă, te îngroapă şi mai mult în problemele din care vroiai să ieşi. Dacă veţi citi cu atenţie slujba înmormântării din Molitfelnic veţi observa că multe pasaje de acolo sunt destinate în principal celor care participă la slujbă şi nu celui adormit. Aceste pasaje au ca rol întărirea convingerii că există o viaţă după moarte, că există o judecată la care toţi o să dăm seama, că există raiul şi iadul şi toate acestea nu sunt doar poveşti. Deşi Biserica nu are slujbe pentru cei care l-au refuzat pe Dumnezeu luându-şi viaţa, totuşi, în Ziua Pogorârii Duhului Sfânt, în cadrul Vecerniei speciale care se oficiază după Sfânta Liturghie, Părinţii au rânduit să se citească o rugăciune în care sunt pomeniţi şi sinucigaşii. Dumnezeu a hotărât prin sfinţii săi să-i priveze pe sinucigaşi de toate aceste rânduieli bisericeşti, pentru a arăta celor în viaţă că El este un Tată iubitor, şi nu-şi lasă copiii când au nevoie de ajutor, doar că ei trebuie să-l ceară, ei trebuie să-şi manifeste libertatea care le stă în fiinţă cerând ajutor. Altfel Dumnezeu ar trebui să-i oblige să nu greşească, negându-le chiar personalitatea. Aceste măsuri luate de Biserică sunt şi o atenţionare pentru cei apropiaţi ai sinucigaşului care poartă şi ei vina, pentru că nu l-au făcut să simtă dragostea şi ajutorul lor. Sinuciderea este un minus pentru întreaga societate, este o consecinţă a vieţii trăite individual, în mod egoist. Ar trebui să fim mai atenţi cu oamenii de lângă noi, ar trebui să comunicăm mai mult cu ei, să ne rugăm mai puternic pentru ei lui Dumnezeu, ar trebui să renunţăm mai mult la noi în favoarea lor. Cine simte că este iubit nu se va sinucide niciodată!

Doamne, revarză mila Ta spre noi!

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie