Bună să vă fie inima. Dragă frate, poate e de vină vârsta la care vă aflaţi, dar cred că încă nu prea bine vă daţi seama pe ce se bazează primirea acestor decizii. Deci ambele căi atât călugăria cât şi căsătoria duc spre mântuirea sufletului. Şi anume acesta este scopul creştinului, nu realizarea noastră în ceva, fie aceasta şi viaţă de familie. Cea mai mare bucurie pe care poate s-o aibă un tânăr este aceea de a vieţui cu Hristos şi după învăţătura Lui. Acesta aş zice că ar trebui să-l faceţi dvs ca scop atât pentru acum, cât şi pentru întreaga viaţă. Şi apoi deja sub îndrumarea unui duhovnic să vă căutaţi calea din viaţă. Dar aş crede că dacă veţi reuşi cu adevărat să trăiţi mereu cu Dumnezeu în inimă şi în gând veţi înţelege şi care este voia Sa pentru dvs. Un sfânt spunea că acela care stă pe gânduri şi nu ştie dacă să aleagă călugăria sau să rămână în lume, acela nu e bun de mănăstire. Dar acela care arde de bucuria harului care este în el, acela pentru care plăcerile lumii sunt nimicuri în comparaţie cu bucuria comuniunii cu Duhul Sfânt, acela este monah încă dinainte de ajunge la mănăstire. A lepăda lumea şi a merge la mănăstire este o alegere grea pe care doar duhovnicul şi Dumnezeu o poate consfinţi. De aceea zic că e încă prea devreme pentru dvs de a medita la o aşa decizie. La fel şi cu viaţa de familie, nu ne putem pune ca un scop în viaţă, să ne creem o familie, şi să ne realizăm în ea. Deci eu zic că nu ar trebui să vă determine pentru nici o hotărâre nici decepţiile din viaţă, nici vârsta, nici altele, dar toate să încercaţi să le priviţi din perspectiva cât de mult vă vor ajuta pe calea mântuirii şi mereu să cereţi îndrumarea duhovnicului. Rămăneţi în credinţă, dragoste şi unire cu Dumnezeu şi vă va ajuta la momentul potrivit să luaţi anume acea decizie care vă va ajuta pe calea mântuirii.

Domnul să vă aibă în pază şi să vă lumineze pentru decizia corectă.

Prot Victor Mihalachi