Hristos a Înviat! Părinte, eu am un prieten de religie catolică, vrea să ne căsătorim. Eu îl iubesc și îl accept cum este dar în privința credinței am neliniște. Îi vorbesc despre ortodoxie și despre mântuire, mă strădui să o fac foarte atent ca să nu se simtă forțat, mă ascultă, nu-mi spune nimic și nimic nu se întâmplă, nu se vede o tendință spre desăvârșire, mi-a zis: „sunt multe de învățat și e greu, tu ai timp să citești dar eu lucrez..” Eu i-am zis că dacă dorința este, toate pot fi îndeplinite. Totuși, cu ajutorui lui Dumnezeu am mers cu el de două ori la Biserică, a început să citească câteva rugăciuni de seară și dimineață, din când în când și citim Biblia împreună când îi zic, dar se arată obosit i fără chef, afirmă că-i întortochetă. De când ne întâlnim i-am vorbit de multe ori despre dreapta credință și calea spre Hristos, și am auzit două lucruri de la el: „Eu cred că Ortodoxia e dreapta credință” și: Eu vreau să duc o viață dreaptă”…sunt cuvinte mari, dar eu văd numai umbra lor, nu se simte în comportamentul lui o tendință spre cele spuse. Părinte, simt că noi putem fi cu adevărat fericiți numai dacă Hristos va fi în mijlocul nostru, chemându-l în rugăciunile noastre, care trebuie făcute nemijlocit, împreună. Dați-mi vă rog o mică idee de ce ar trebui să fac, să-i spun oare….fă așa ori așa? Oare nu se va simți forțat? Mă va asculta oare?? Și totuși, în alt fel cuvintele mele îi intră pe o ureche și ies pe alta… Vă mulțumim pentru răbdarea și dragostea cu care faceți aceste lucruri! Vă rog să mă iertați.