Hristos A Înviat! 1) O să vă spun pe scurt ca să nu vă împovărez! Am un frate după mamă, bolnav de epilepsie de foarte mult timp. Când eram eu mic se ținea numai de tâmpenii, o îmbrâncea pe mama, o înjura, o supăra, pierdea foarte multe nopți prin discoteci, curvea cu femei, încă de atunci era bolnav și nu vroia să se țină de tratament deși mama și tata tot timpul îi spuneau dar el nu asculta. După 2000 încoace, se apucase de alte tâmpenii, de proxenetism și Dumnezeu știe ce mai făcea. Mama Dumnezeu să o ierte, a murit acum de Paști în Sâmbăta mare, i-a luat mai demult o garsonieră și începeau să dispară lucruri din casa lui și uite așa a supărat-o pe mama toată viața făcând numai prostii. Mama când era căsătorită cu tatăl lui o bătea aproape în fiecare zi, o călca efectiv în picioare o bătea cu pumnii și a divorțat și s-a căsătorit cu tatăl meu. Acum  fratele stă cu o fată care are grijă de el. În urmă cu ceva timp i-am spus: mai du-te la Biserică că te-ar ajuta enorm, iar răspunsul lui a fost următorul: „dar ce să fac eu în Biserică, să măsor icoanele..?” Eu la toate mănăstirile la care am fost l-am trecut mereu în pomelnic și când mă rog îl pomenesc și pe el în rugăciune, bine trebuie să recunosc că simt o distanțare față de el pentru că încă mai am imaginile acelea când o bătea pe mama. Desigur că prioritatea mea nr.1 sunt copiii mei și soția mea dar îmi este frică să nu mă pedepsească Dumnezeu pentru faptul că nu l-am dus și pe el pe calea cea bună. Mi-ar prinde bine un sfat de la dvs. Vă rog din toata inima să mă iertați dar simțeam nevoia să vă spun oful acesta de pe suflet.