Hristos a Înviat! Am 16 ani și gravitatea problemei nu o să vi se pară poate așa mare, deși pentru mine este. Acum, câteva luni, eram cu niște prieteni afară și au venit niște băieți (romi) și au întrebat dacă avem 2 lei. Restul au zis că nu, eu am zis că am și i-am dat. Am zis să fiu ”de treabă”, să ajut, să fiu omenos, să nu țin cont că e țigan sau altceva. Acum, de fiecare dată când mă vede pe stradă mă întreabă dacă n-am bani și eu chiar n-am, (mi-e frică). Acum câteva zile, mi-a zis să fac rost în 2 zile de măcar 10 lei pentru o amendă. Mi-a fost frică. Mi-am dat seama că minte în legătură cu amenda și oricum n-aveam de unde să scot banii ăia. Nu e un tip prea rău, bătăuș adică. Sau așa îl văd eu. Și mă gândesc dacă atunci când o să am bani să-i dau. Pentru că este scris: dacă-ți cere cineva banii să-i dai și cămașa, sau: cei care sunt cei mai greu de iubit acelor trebuie să le dăruim cea mai multă iubire. Pe de altă parte mă gândesc că n-o să-l ajut eu prea mult cu banii mei, ba chiar o să-l ajut să păcătuiască (poate să-și ia țigări, alcool…, nu știu). Mă gândeam că dacă îmi cere bani să-i dau altceva, adica o înghețată, ceva de mâncare, nu știu. Tot să-l ajut. Și așa mi-ar place, deși mă gândesc că este o eschivare a subconștientului în încercarea de a nu mă umili. Pentru că a-i da banii când vrea el mi se pare umilitor, dar a-l ajuta cu ceva (mâncare, apă) nu. De fiecare dată mă gândesc cu frică la chestiunea asta și mă simt oarecum privat de libertate. Vreau să ajut, să fiu mai bun. I-am zis că o să-l scot la o bere. Trebuia să ieșim azi și nu știu de ce mi-era groaznic de teamă. Deși știu că dragostea alungă frica. Mă gândesc că el doar m-a întrebat și puteam să nu-i dau. Dar dacă o să mă amenințe cineva să-i dau, ce să fac? Să mă împrietenesc cu el, să-i dau bani? Să-l ajut, să fiu bun? Dar cum? Vă rog mult ajutați-mă și iertați-mă dacă v-am deranjat cu problema mea care poate că nu e așa mare.