Frații

Părinte, am o durere în suflet, îl văd deseori pe soțul meu suferind din cauza fratelui și acest lucru nu îl lasă să fie fericit, ca rezultat nici noi nu suntem fericiți. E greu să vezi cum suferă rudele persoanei dragi. De câteva ori, am încercat să intervin și eu, am discutat cu cumnatul meu de câteva ori dar în zadar. Problema este foarte gravă, duce un mod de viață greșit, și anume nu se ține de lucru de câte ori l-au angajat de atâtea ori l-au dat afară din cauză că venea la lucru în stare de ebrietate, sau nu se arăta la lucru de câtăva vreme. Părinții sunt mereu în conflict cu el… Acum însă ultima ce a fost e că are riscul să fie închis și l-a chemat pe soțul meu și i-a pus ultimatum „sau mă ajuți cu bani sau nu te recunosc ca frate”; cum să procedăm în acest caz, să-i dăm bani, știind că nu îi vom vedea înapoi, sau să-l lăsăm să îl închidă, ceea ce e foarte groaznic, deseori ne amenință pe noi toți că își va pune capăt zilelor așa nu va avea nimeni dureri de cap… Suntem disperați, din cuvânt nu înțelege, din câte a pățit nu se învață minte, de Biserică și preot fuge ca necuratul… Sufletul meu strigă că nu știu cum să-l susțin pe soțul meu, cum să-l ajutăm pe fratele lui și cumnatul meu…