Sufletul omului

Bună ziua, Părinte, aş vrea să-i dau un răspuns Lilianei (Neonala) în legătură cu Ecclesiastul 9:5, „Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, căci pomenirea li se uită”. Dragă Liliana, scoaterea acestui verset din context şi din afara întregii Scripturi este periculoasă. Ca în cazul unui chirurg care a citat unor reporteri un text din Scriptură: „Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui”. Acesta este de fapt un citat din Iov 2:4: ” Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui”. Biblia ne dă perspectiva lui Dumnezeu asupra problemelor în discuţie, dar relatează şi multe lucruri spuse sau făcute de alţii, unele bune şi altele rele. Ea reprezintă punctele de vedere umane şi chiar punctul de vedere al diavolului, ca în exemplul de mai sus. Cartea Eclesiastului este foarte grea de înţeles, ea prezintă un contrast între două puncte de vedere diferite: cel profan materialist şi cel sacru, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului. În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: „Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale… Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele. „(Eccl. 12:1-13) Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic, ci faptul că „niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare „. Aceasta înseamnă că nu există înviere, ori noi având o înţelegere exhaustivă a Bibliei, ştim că morţii vor învia. Ba mai mult în Eccl. 9:2 se spune: „Căci toţi au aceeaşi soartă: cel drept ca şi cel păcătos, cel bun ca şi cel rău, cel curat ea şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce nu aduce, cel bun ca şi cel rău, cel ce jură ca şi cel ce cinsteşte jurământul. „, o idee contradictorie cu restul Scripturii, doarece noi ştim că oamenii nu au aceeași soartă şi defapt soarta este direct proporţională cu credinţa şi comportarea lor. Este clar că acest pasaj exprimă o concepţie străină de Dumnezeu. Dar care este concepţia lui Dumnezeu? El ştie dacă morţii îşi păstrează sau nu conştiinţta şi acest lucru este arătat în câteva locuri în Biblie din care menţionez : Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.”(Apoc. 6:9-11) Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup. (Filip. 1:23,24) Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. (Luca 16:22,23). Şi este clar că morţii sunt conştienţi pentru că Dumnezeu a interzis (şi este o urăciune), necromancia (spiritismul, vorbitul cu morţii), în Vechiul Testament împăratul Saul prin vrăjitoarea din Endor, făcînd păcatul spiritismului a vorbit cu Samuel după moartea trupească a acestuia. (1 Regi 28,11-18) Cum ar fi fost posibil aşa ceva dacă nu ar fi morţii conştienţi? Cam atât pot să-ţi ofer în umila mea înţelegere, şi din umilele mele lecturi. Doamne ajută!