Cu cât mă rog mai mult, cu atât este mai rău

Dragă soră, e trist că nu găsiţi izbăvire din toate greutăţile prin care treceţi, dar foarte mult aş vrea să înţelegeţi  că „gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.” Nimeni dintre noi nu poate şti de ce Dumnezeu vrea să treceţi prin toate aceste greutăţi, dar iată convingerea că de le veţi accepta ca pe o încercare a Domnului şi chiar veţi mulţumi pentru ele, vă va aduce mai multă linişte şi izbăvire decât toate celea ce încercaţi să le faceţi.  De multe ori v-am recomandat să citiţi şi să recitiţi cartea lui Iov, să vedeţi cum vrea Domnul să primim încercările din viaţa noastră. Toate câte nu ar fi nu sunt mai grele decât le putem duce şi mereu ne ajută Dumnezeu, dar nu atunci când zicem De ce Doamne?, dar zicem, mulţumec Doamne, căci nu sunt vrednic nici de ceea ce mai am. Căci toate sunt ale Tale şi doar Tu Doamne poţi şti ce e spre binele meu. Smerenia şi conştientizarea propriei neputinţe atrag mult mai mult ajutor decât toate încercările de a „scăpa” prin toate câte vrea Domnul să trecem. E greu de înţeles de ce Dumnezeu vrea să treceţi prin aceste greutăţi, dar poate nici nu trebuie să o faceţi, dar să încercaţi să acceptaţi că dragostea Sa faţă de dvs e mai mare decât credeţi şi nu aceste lucruri ale acestei lumi sunt prioritare pentru Dumnezeu, dar mântuirea sufletului dvs, şi deja aici doar Dumnezeu poate cunoaşte cum e mai bine. Şi aş vrea să vă relatez şi o mică istorioară despre rugăciune. La vladica Antonie al Surojului a venit o dată  o femeie şi i se plângea: „Vladâca, citesc acatiste în fiecare seară, canoane, nici o bucurie n-am, nu ştiu ce să mai fac, pentru că nu-L simt pe Dumnezeu, nici un semn n-am”. Şi atunci vladica îi spune: „Ştii ceva, încearcă, du-te acasă, pune-te în faţa icoanei şi taci. Şi încearcă să auzi, să asculţi ce-ţi va spune ţie Dumnezeu, pentru că tu, palavrăgind atâta, nu-L laşi să-ţi vorbească şi El”. Deci nu faceţi atâtea rugăciuni şi acatiste, cel puţin nu acum, dar încercaţi să-i lăsaţi şi Domnului un spaţiu, că El nu mai are acest loc în toate aceste rugăciuni, îngrijiri şi metode de a scăpa de suferinţe şi greutăţi. Lasaţi toate pe seama Sa, căci oricum numai conform preasfintei voii Sale vor decurge toate, de aceea nu căutaţi izbăvire de greutăţi, dar căutaţi să înţelegeţi că viaţa aceasta în curând se va sfârşi şi cu ce veţi sta în faţa Domnului? Căutaţi să faceţi doar ce vrea Dumnezeu, şi să uitaţi de propriile dorinţe şi mai mult spor veţi avea. Iar ideea cu postul negru nu prea cred că vă va aduce mare izbăvire, căci nu pentru acest scop se ţine postul negru, şi mai ales de nu aveţi şi binecuvântare pentru el. “Milă voiesc, iar nu jertfă”, zice Domnul.  Şi mai e ceva, sper că doar eu nu am înţeles fraza „Cel mai rău este ca toată viaţa am mers pe calea Domnului”, căci nu vă aduce spre adevăr, dar doar vă disparte de el. Sper că toate aceste cuvinte veţi încerca să le înţelegeţi, căci nu sunt spre a vă judeca, dar spre îndreptarea dvs către Dumnezeu, care este unica noastră cale, viaţă şi adevăr atât în viaţa aceasta cât şi în cea de veci. 

Cu ierate, şi vă doresc mântuire dragoste, nădejde şi credinţă desăvârşită faţă de Dumnezeu. Cel ce va răbda până la sfârşit acela se va mântui.

Prot Victor Mihalachi