Sfânta Scriptură nu uzitează un aşa termen ca bolnavi psihici sau „ieşiti din mimnţi”. Acest lucru se datorează limbajului folosit de Scriptură şi nu necunoaşterii termenului. Foloseşte în schimb termenul de nebun, termen general cu sferă mult mai largă decât cel de bolnav psihic. Iată câteva locuri din Sfânta Scriptură unde se aminteşte cuvântul nebun: „Şi s-a prefăcut nebun înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii şi scriind pe uşi; mergea în mâini şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.” (I Regi 21,13), „Atunci a zis Achiş robilor săi: „Nu vedeţi că este un om nebun? La ce l-aţi adus la mine?”  (I Regi 21,14), „Am văzut pe nebun prinzând rădăcină şi pe loc am blestemat sălaşul lui.” (Iov 5, 3),  „Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmi 13, 1), „Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!”.”  (Psalmi 52,1), „Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.” (Pilde 10, 1) „Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această seară voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi ?” (Luca 12, 20) „Zicând că sunt înţelepţi au ajuns nebuni pentru că au schimbat slava lui Dumnezeu celui nestricăcios întru asemănare chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.” (Romani 1, 22-25) „Căci cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.”  (I Corinteni 1, 18), „Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 3, 19) Din cel prezentate mai sus vedem că acesta desemnează nu atât starea patologică cât mai ales o anumită normalitate incompatibilă cu sănătatea morală şi spirituală specifică ordinii divine a lumii. „A-ţi închipui că sufletul poate fi hrănit cu cele materiale, a schimba slava lui Dumnezeu cu slava celor zidite (adică materiale), a te închina făpturii şi nu Făcătorului, a schimba adevărul în minciună, acestea toate sun semne şi definiţii ale nebuniei.” Boala psihică, în viziune teologică, nu se raportează la un model mediu, ci la modelul ideal şi la împlinirea normei responsive. Normal este cel aflat pe Cale, în Adevăr şi având Viaţă. Ceilalţi suntem cu toţii nişte bolnavi psihici, chiar dacă ne încadrăm într-o aşa-zisă normalitate, chiar dacă ţinem la personalitatea noastră pe care o vedem echilibrată şi chiar dacă avem un grad mai ridicat de adaptare la societate. Iar cum vor răspunde faţă de Dumnezeu, cred că judecăţile Domnului sunt mult superioare gândirii noaste şi de îngăduie ca aceste boli să existe tot există şi în aceasta un scop. Muţi din cei suferinzi de aceste boli  se chinuiesc pentru ca să se înţeleptească alţii. Deoarece văzându-i cât se chinuiesc aceia, îşi fac probleme, îşi vin întru simţire şi se pocăiesc. Dacă  îngăduie Dumnezeu să poarte aceste suferinţe şi astfel aceştia se înjosesc, se smeresc, îşi plătesc pacatele, iau plata, dar sunt ajutaţi şi cei care îi văd cum se chinuiesc. La Dumnezeu există o dreptate devină şi toţi vor fi răsplătiţi din această dreptate. Să ne rugăm pentru ei şi dacă se roagă şi ei şi dacă nu o fac. La început să-i mulţumim lui Dumnezeu căci fiecare dintre noi putea fi asemeni lor, şi să-l rugăm pe Dumnezeu să-l ajute pe acel chinuit. Să ne rugăm cu smerenie, cu durere şi cu dragoste. Şi de vom face-o din inimă şi cu credinţă ne va auzi Dumnezeu rugăciunea noastră.

„…să fim mai cu băgare de seamă la nebunii din jurul nostru, ca nu cumva să fie printre ei vreun sfânt, iar noi din împietrire, să ne lipsim de binecuvântarea lui…”

Prot Victor Mihalachi