Sărut mâna, Părinte. Am 3 copii. Între primii 2 diferența este de 1 an jumătate, iar între cel mijlociu și ultimul diferența este de 5 ani. Menționez fără să îmi aduc vreo laudă, că primii doi copii au alt tată față de ultimul, eu fiind în prezent divorțată și singură, fără nici un bărbat. Sunt în situația că deși sunt atât de micuți, 6 și 7 ani, m-am răcit de primii doi, nu îi mai simt așa aproape cum îi simțeam odată, deși îi mulțumesc Domnului pentru ei, îi iubesc mult de tot, dar parcă e o groapă între noi și tare îmi plânge sufletul că eu nu mai pot ” ajunge” la afecțiunea lor. Toată ziua se ceartă și se bat, iar eu nemairezistând cu nervii strig mereu la ei, de am început să mă satur de mine și de comportamentul meu. Parcă nu mai am energie și vlagă să găsesc o metodă umană și de mamă calmă să mă apropii de ei. Am grijă de cel mic mai mult, dar nu pot să spun că și în privința lui nu aș putea face mai multe. Cad în deznădejde și recent, am început să îmi dau seama cât mi-am bătut joc de viața mea. Mă doare foarte mult pentru că copiii mei au fost mereu alături de mine și mă uit uimită la ei cât de mari și maturi au crescut…, din vina mea! sunt niște copii! Iar eu nu am nici timp nici chef să mă ocup de copilăriile lor! Doamne, Ajută-mă! Copilul mijlociu suferă cel mai tare…, e și mai sensibil și alintat din fire, dar nu pentru că îl alint eu, ci pentru că are o nevoie suplimentară de afecțiune. Nu sunt o mamă bună, nu știu să reiau legătura aceea dulce dintre mine și copiii mei așa cum era o dată. Și mă gândesc la asta cu groază pentru că dacă acum când au 6 ani sunt așa de stană de piatră…, cum o să mă înțeleg cu ei mai târziu? Părinte, o să merg să mă spovedesc, ce rugăciuni să fac din suflet și cu lacrimile astea ca să mă apropii de primii doi copii? Nu vreau să rătăcească și să se depărteze de mine, să caute în altă parte ce nu le-a oferit mama. Cum să fac să nu mai fiu atât de nervoasă și să nu o iau razna la orice? Cum să îi motivez să mă ajute fără să apelez la forță, ordine? Parcă sunt goală pe dinăuntru. Însă ei văd când mă luminez la față la giumbuslucurile celui micuț și cu ei nu sunt capabilă să mă bucur! Doamne iartă-mă, ce să fac!!! Vă mulțumesc din tot sufletul pentru ajutor. Rugați-vă puțin și pentru mine. Ana-Maria.
- Copilașii mei a întrebat 14 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Domnul Dumnezeu să te pomenească întru Împărăția Sa, cu al Său Har și cu a Sa nesfârșită iubire de oameni! Vă înțeleg perfect situația, dar știți soră, este foarte greu să vorbești atunci când duci lipsă de experiență! Poți doar să încurajezi, să susții, dar nici de cum să vorbești, hai să zicem așa, pe aceeași limbă! Adică, lipsa de experiență contează foarte mult! Dar, oricum, țin să vă îndemn, ca cu toate greutățile pe care le întâmpinați (înțeleg că sunteți de una singură), să încercați să le atrageți mult mai multă atenție! Să fiți mai mult timp alături de ei, de grijile lor, de bucuriile lor copilărești… Poate că, uneori ar fi bine să fiți și Dvs. un copil… Să încercați să fiți în pielea copiilor Dvs., să încercați să înțelegeți ce le place și ce nu, de ce se bucură și de ce nu… Poate că în genere, ar fi cazul să dați un restart relației Dvs., cu copilașii, fără a iubi pe unul mai mult decât pe celălalt…
Dumnezeu să vă întărească! Nu uitați, că prin nașterea de prunci și prin educarea adevăraților creștini-ortodocși, vă formați atât viitorul Dvs., cât și cel al omenirii! Pentru că în dependență de faptul fivor sau ba adevărați creștini ortodocși pe pământ e și sfârșitul lumii acesteia! Sfinții Părinți spun că Sfârșitul va veni atunci când nu vor mai fi drepți pe pământ! Faceți din copilașii Dvs. niște oameni drepți, adevărați creștini și adevărați patrioți ai neamului nostru!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
