Binecuvântați, Părinte! Vreau și eu să îmi împărtășesc durerea și neliniștea, poate în acest caz mă simt și eu vinovat! Am o prietenă care mi-a fost și colegă de facultate, și iată că ea neavând de lucru, am pus cuvânt la compania unde activez eu pentru a i se oferi și ei un loc de muncă! …Și iată că totul a reușit cu succes, însă de ceva timp (2 săptămâni), nu ne înțelegem deloc, din motiv că ea mă minte din priviri, deși printre alți colegi aflu adevărul. Eu observasem asta…, de când i-am dezvăluit toate modalitățile de muncă (cum să nu iasă în pierderi, deoarece lucrăm la o companie de publicitate, unde oferim premii participanților la promoție), însă nu știu cum să procedez cu ea, că se întoarce și nici nu vrea să mă asculte când încerc să îi zic că nu face corect. Mă simt poate și eu vinovată de faptul că eu i-am dezvăluit unele idei de a lua  sau mai bine de a fura…, căci unele produse care ar trebui să le oferim cumpărătorilor ca premiu, le luăm noi. Însă ea acum…, nu destul că minte cumpărătorul, dar mă minte și pe mine, cum să îi lămuresc să mă înțeleagă? E păcat ce facem? Oare nu e vina mea mai mult, deoarece eu i-am zis cum să facă? Mă rog de mă iertați!