Fumatul

Cu adevărat a Înviat! Sper că ştiţi că fumatul este o patimă. De ce duhovnicii nu sunt de acord cu fumatul? Pentru că ei ne sunt părinţi şi ne vor sănătoşi nu doar sufleteşte, ci şi trupeşte. Să nu uităm că mântuirea nu se adresează doar sufletului, ci şi trupului. Fumatul nu e raţional şi nu face ca omul să devină mai asemănător cu Dumnezeu. Morala bisericească osândeşte fumatul, fiindcă nu ţine nici de foame, nici de sete, şi nici de căldură, ci este un obicei murdar, ruinează sănătatea, şi se cheltuiesc banii munciţi pe acest fum otrăvitor. Au n-aţi auzit că corpul nostru e templu dumnezeiesc? Cum deci să nu fie păcat? Dvs aţi intra în acest templu a lui Dumnezeu şi i-aţi fuma de faţă? Deaceea fumatul se canoniseşte ca şi jocul de noroc, cu caterisirea şi afurisirea, pentru clericii fumători ce devin sminteală celorlalţi. (Apost. 42,43 VI ec. 50). Când iubeşti pe cineva doar, nu-l mai poţi lăsa pe acela să facă ce vrea. Iubirea faţă de aproapele trebuie să fie întotdeauna în raport cu iubirea faţă de Dumnezeu. Nu poţi admite ceea ce nu admite Dumnezeu. Iată de ce Părinţii, duhovnicii, biserica nu tolerează fumatul, căci ei ne vor stăpâni pe propria voie, nu sclavii poftelor.Îmi doresc o lume în care anormalul să nu devină normal şi viciul – virtute!  Cu râvnă întru Domnul,Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie