doamne ajuta!

Încep prin a vă spune că sunt bucuros să vă scriu, să pot vorbi cu dvs chiar şi virtual nu ştiu cât îngăduie bunul Dumnezeu asta însă cred să primesc binecuvântarea dvs, sunt într-o încercare şi tare m-am mai jelit, am plâns şi m-am zbătut însă uşor a venit liniştea, asta nu înseamnă că nu mai sunt în încercare, dar am cerut ajutorul divinităţii şi a venit am văzut că sunt încercări mai grele ca ale mele, că sunt mulţi oameni într-o reală suferinţă că Dumnezeu nu dă mai mult de cât putem duce, acum mi-e ruşine de ale mele greşeli şi zic că nu mai fac dar e teribilă ispita, sunt o persoană fără studi superioare, dar atâta timp cât pot citi a scrie şi a gândi raţional şi mai ales având conştiinţă am nădejde în Măicuţa Domnului, în sfinţi, în domnul Iisus şi în bunul Dumnezeu în primul rând. Am simţit pe propria-mi piele că viaţa e ca o mare, ca un ocean şi ai parte de valuri mari, valuri liniştite sau valuri catastrofale, dar acele valuri din urmă sunt consecinţa păcatului. E imposibil să ne fie greu atunci când credem, când avem suflet şi când avem ceva de dăruit şi anume imimă pentru Dumnezeu. Părinte, rugaţi-vă pentru noi, pentru cei răi, pentru întoarcerea la credinţa adevărată, la spovedanie, dragoste şi ieratare. Dumnezeu să ne ajute la toţi. Sărut dreapta, părinte.