Ne ferim sa facem copii...

Sărut mâna părinte! Îndrăznesc să vă scriu pentru că am văzut că ați ajutat pe mulți. Am 32 de ani, sunt căsătorit și avem o fetiță de un an și jumătate. Problema care ne chinuie este cea a păzirii pentru a nu face copii. Știm că este păcat, dar avem credința slabă în grija pe care ne-o poartă Dumnezeu, avem iubire de sine, plăcerea confortului, frica de probleme, de sărăcie. Noi mai vrem să facem măcar un copil (sau doi, dacă vom vedea că ne descurcăm), însă ne tot facem calcule pentru a vedea când este mai bine să-l concepem. Soția e în concediu de creștere a copilului și ne gândim să mai lucreze un an și apoi să facem al doilea copil, pentru a avea niște venituri mai bune. Iar alt motiv este oboseala acumulată și dorința de a mai crește fetița puțin pentru a fi mai ușor. Iată în ce mocirlă ne zbatem. Când Mântuitorul ne-a spus să nu ne îngrijim de ziua de mâine, să căutam mai întâi împărăția lui Dumnezeu, noi, din puțina credință, facem exact pe dos. Mă apasă și mă sufocă problema asta. Cum să procedăm? Ni se pare păcatul cel mai greu cu care trebuie să ne luptăm în viața noastră de familie, pentru că va fi mereu cu noi. Chiar dacă vom mai face un copil, sau doi, problema va rămâne. De ce nu facem mai mulți? Câți ne dă Dumnezeu. Dar noi nu vrem asta. Vrem să ducem o viață duhovnicească, iar problema asta ni se pare cel mai mare obstacol. Cum fac alții? De ce nu mai vedem familii cu 10, 15, 20 de copii ca în trecut? Este clar că ceva se întâmplă. Nu vreau să judec, ci vreau doar să știu cum poți trăi împăcat cu tine, când ai mereu asupra ta acest păcat făcut cu bună știință? Nu zic ca în rest n-avem păcate, dimpotrivă. Dar multe sunt patimi și slăbiciuni pe care să zicem că nu le facem cu voia, ci din neputința temporară, pe care cu puterea lui Dumnezeu le vom depăși. Dar când mă duc la spovedanie și știu cu certitudine că voi mai face acest păcat cu bună știință, mă îngrozesc. Cum să avem conștiința împăcată și totuși să nu facem 10 copii? Poate dacă am reuși să ne punem toată nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, el nu ne va da mai mulți copii decât putem crește, dar pentru asta trebuie să nu ne mai ferim și să vedem ce va vrea Dumnezeu. Dar dacă Dumnezeu va vrea mai mult decât noi? Știți cum este, “Doamne ajută-ne, mântuiește-ne, dar daca se poate fără durere”. Ne lipsește jertfa de sine. Îmi cer scuze pentru vorba lungă, dar am vrut să vă dați seama ce este în sufletul nostru. Unii spun că metoda calendarului ar fi în regulă. Dar când văd alte voci contrare, și astea sunt majoritare, nu mai știu ce să fac. Ce ne sfătuiți? Vă mulțumesc din suflet că sunteți aici pentru noi. Doamne ajută!