Dragă frate Cătăline, scopul creştinului este mântuirea, iar în mântuire sunt toate acele virtuți enumărate mai sus, însă pentru a atinge aceste culmi, calități care ne ghidează spre mântuire avem nevoie de alte virtuți creștinești precum, dragostea, smerenia, credința nestrămutată, neclintită și fără scopuri sau alte vicii . Iată dacă ar fi aceste calități, virtuți trăite cu adevărat atunci nu ar mai fi nici o pretenţie nejustificată; ambiţie deşartă, precum te-ai exprimat. Dar cea mai mare virtute din cele enumerate este dragostea și iată ce zice Apostolul Pavel: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi… Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea!

Doamne ajută.

Prot Victor Mihalachi