Sfințite Părinte Victor Mihalachi, citesc răspunsurile Dvs. şi îmi place foarte mult ce îndemnuri daţi creştinilor de pe acest site. Deaceea apelez la Măria Dumneavoastră Părinte pentru un sfat ori un îndemn. Eu sunt de 28 de ani şi încă nu sunt căsătorită, nici nu am avut niciodată relaţii cu un bărbat, deşi am fost de mai multe ori îndrăgostită, însă nu m-am decis pentru nici o relaţie, deoarece am crescut educată în spirit orthodox şi am fost conştientă mereu că dragostea fizică e păcat mare. Ştiu că e păcat să ai îndoieli şi că trebuie să ne încredem în Preabunul Dumnezeu, dar vreau să Vă întreb şi pe Dvs. ceva. Este vorba despre atitudinea mea sceptică faţă de iubirea fizică. Sunt strict împotriva acestor lucruri și uneori mi se pare că exagerez, cî înnebunesc deoarece atunci când mă gândesc că în jurul meu se face asta mi se înnegreşte inima de ură și aversiune ca de funingine. Apoi mă rog la Atotputernicul Dumnezeu şi mă uit cât de minunată e natura creată de El şi îmi zic: de ce să urăsc? mai bine este să iubesc aceste frumesţi din jurul meu. Şi atunci dispar gândurile obscure. Frământarea mea este că pe de o parte vreau să rămân intactă pentru Dumnezeu, deşi nu duc viaţă la Mănăstire, pe de altă parte însă mă gândesc că Dumnezeu ne-a dat pe lume cu dispoziţia de a lăsa urmaşi pentru al Slăvi şi pentru a nu se pierde frumuseţea ce a creat-o. Şi aşa cugetând, mă gândesc că ceea ce au îndurat strămoşii şi bunicii mei, fiind deportaţi şi trăind timpuri groaznice, nu ar trebui să se termine aici, o dată cu moartea mea neavând urmaşi. Acum doi ani am studiat Teologie în Germania, apoi am schimbat facultatea şi sunt la literatură acum, deşi plănuiesc să fac Masterat în Filosofia Religiei mai târziu. Ce m-aţi sfătui Dumneavoastră? Ori ce părare Vă creaţi Dumneavoastră? Eu nu vreau deocamdată să întreprind nici o măsura, pur şi simplu îmi fac studiul mai departe şi mă las în mâna lui Dumnezeu şi a Îngerului meu Păzitor, căci ei îmi sunt pretutindeni. Nu am frică de nimic şi nu disper pentru că ştiu că Domnul îmi va arăta calea şi mai departe aşa cum mi-a arătat-o şi până acum, şi aşa cum are El grijă de noi să fim minunaţi şi să-I lăudăm Puterea.
- Veronica a întrebat 14 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră Veronica, nu mai sunt îndemnurile mele chiar atât de bune, mă strădui și eu păcătosul pe cât pot să fiu de folos. Nici un fir de păr depe creștetul nostru nu cade fără voea lui Dumnezeu, în tot ceia ce se petrece cu noi e voiea Sa mare și minunată, are cu fiecare din noi un plan, mă bucur foarte mult că înțelegi aceasta și sper să auzi permanent glasul lui Dumnezeu care te călăuzește mereu. Cerei și în continuare sfatul prin rugăciune și protecția Sa și roagăl ca crucea pe care o porți să nu fie mai mare de puterile tale. O să vezi că toate se vor aranja, degrabă vei înțelege voiea Lui pentru tine.Și în viața de toate zilele se mântuesc creștinii, dacă aduc copii pe lume și îi educă creștinește, nelipsind de la Sfânta Biserică, avind grijă de faptele milosteniei trupești care sunt chezășia noastră pentru împărăția cerească.
Întru această voinţă suntem noi sfinţiţi, odată pentru totdeauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
