Am mare nevoie de un sfat, de ajtor

Sărut-mâna, cinstiți părinți! Mă numesc Măriuca și am aproape 30 de ani. Vă scriu cu speranța că mă puteți ajuta cu un sfat și știu că mă puteți lumina. Acum 4 ani am cunoscut un băiat pe messenger; el era divorțat, fără copii; am avut o relație împreună,care s-a terminat brusc acum 2 săptămâni. În general, toate au fost bune și frumoase între noi doi, cu mici neînțelegeri ca în orice relație. Fără a intra mai mult în detalii, în ultimul an al acestei relații l-am simțit foarte rece și s-a îndepărtat foarte mult. Totul a culminat acum 2 săptămâni când l-am sunat să încerc să clarific situația și să aflu ce se întâmplă, ce planuri are în legătură cu noi (eu sunt plecată din țară, el este în România, când a avut o justificare foarte ciudată spunându-mi că, văzând că nu prea îi mai merge bine, a mers la un preot din județul Constanța care l-ar fi sfătuit să întrerupă relația cu mine, că, cumva, tot răul îi vine din partea mea. El mi-a mai spus în ultimele luni pe messenger că merge la un preot, că tot răul îi vine de departe, ,,de peste ape\”, atunci nedându-mi de înțeles că ar fi vorba de mine. Dar, așa cum vă spuneam acum două săptămâni, mi-a dat de înțeles că eu aș fi persoana de la care îi vine tot răul, sau cel puțin așa a explicat el faptul că a întrerupt comunicarea cu mine, mesaje, telefoane, mesaje pe messenger, spunându-mi că așa a fost sfătuit să stea departe de mine. Lucrul pe care l-am apreciat la el când l-am cunoscut a fost faptul că era credincios, mergeam împreună la Biserică, la mănăstire – atunci când veneam eu în țară, chiar de câteva ori i-am trimis bani de aici să aprindă și pentru noi lumânări și să se roage pentru noi. Eu nu pot să cred că un slujbaș al Bisericii a putut să îi dea astfel de sfaturi și i-a spus ceea ce i-a spus despre mine fără să mă cunoască personal și fără să îl cunosc. Din câte am înțeles de la el din vremea când încă comunicam este vorba de un preot din Viișoara, județul Constanța. De două săptămâni, nu mai sunt om, nu mă mai pot concentra așa cum trebuie, nu mă pot odihni în liniște, pentru că eu știu că  nu sunt vinovată și consider că tot ceea ce spune el că i-a zis acel preot sunt pure aberații; eu sunt o fată credincioasă, părinții mei la fel și simt că nu îl mai vreau în viața mea, dar aș vrea pentru conștiința și liniștea mea sufletească să știu ce s-a întâmplat cu adevărat. Sunt deznădăjduită, secată de puteri…De două săptămâni nu l-am mai căutat, nu m-a mai căutat. Am uitat să vă spun că acum două săptămâni, îi spusesem că aș vrea să ne vedem eu fiind în România, nemaivăzându-ne de 9 luni de zile, mi-am manifestat dorința de a ne întâlni iar el s-a justificat așa cum v-am explicat mai sus, că acel preot l-a sfătuit să ,,stea departe de mine\”, sugerându-i că tot raul îi vine de la mine. Iertați-mi incoerența în ceea ce am scris, dar mintea mea încă nu poate fi ordonată, am rămas năucă, nu îmi vine să cred ce a spus. Aștept cu sufletul la gură un sfat, o îndrumare, sunt răvășită, debusolată… Mulțumesc. Măriuca.