Bună ziua Părinte! Am o problemă care mă frământă. Sunt un cititor fidel al siteului dumneavoastră și citind despre păcatele care te opresc de la sfânta împărtășanie pe mai mulți ani de zile (5-10-15-25 ani). Ceva nu mă lasă să mă duc să mă împărtăș. Să vă spun de ce. Ceva mai devreme înainte de a face cunoștință cu siteul dumneavoastre am gustat mult din păcatele care caracterizeză curvia și preacurvia și care te opresc de la împărtășanie pe mulți ani de zile și îmi este scârbă pe suflet, de fiecare dată când îmi aduc aminte mă vâr în pământ de rușine. Anul trecut am fost la o mănăstire și m-am mărturisit așteptând canonul de la preot. Am mărturist clar și tare ca să audă preotul, dar el m-a întrebat dacă mă căiesc pentru toate care le-am făcut, am răspuns da și m-a trimis la împărtășanie, eu știind despre faptul câți ani te oprește de la împărtășanie acest păcat (este vorba despre malahie, săruturile pe unde nu trebuie cu soția în pat ș.a). Am fost la altă biserică și din pricina că mă durea inima pentru ceea ce am făcut am vrut să mă mărturisesc încă o dată spunând preotului că vreau să mărturisesc un păcat pe care l-am mărturisit odată și el mi-a spus că păcatele odată mărturisite nu se mai mărturisesc a doua oară. Mă gândeam că poate părintele de la mănăstire nu a auzit prea bine păcatul care l-am spus și de aceea mi-a dat voie să mă împărtăș. De atunci nu mă lasă ceva să mă împărtăș. Dați-mi vă rog un sfat ce să fac și dacă este valabilă mărturisirea fără împărtășanie. Vă mulțumesc mult. Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul.