intrebare!

Sărut mâna, părinte! Am o nelămurire, ce este mai important rugăciunea sau ascultarea de duhovnic. Importanţă ştiu au amândouă, de ce vă întreb pentru că am fost, m-am mărturisit, m-am împărtăşit, iar părintele duhovnic e supărat pe mine că mă umilesc în faţa soţiei. Eu spunându-i că am greşit faţă de ea, iar el mi-a zis că nu am făcut grşeli canonice, precum să o lovesc, adulter, beţie, fumat, ură etc. M-a contrazis părintele şi mi-a zis că nu merită, dar eu vreau să lupt pentru familia mea pentru soţie şi copil, eu ştiu că ceea ce mi se întâmplă e consecinţa păcatelor mele. Părintele mi-a spus să nu o văd o lună, mi-a intezis răspicat, doar copilul să-l vad. Dar cum să fac asta, când soţia mea nu sta decât lângă copil. E drept că nu-mi displace asta pentru că o iubesc. Eu o să încerc din tot sufletul să ascult pentru că îmi vrea binele. Dar mi-a zis, frate, unde dragoste nu e, nimic nu e. Aşa este, însă eu zic că e dragoste de partea mea şi atât timp cât suntem unul bărbat şi femeie acelaşi trup cununaţi, cred că o să vină şi din partea cealaltă. Dumnezeu e mare şi eu am răbdare deşi nu am avut niciodată. Părinte, prietenii, părintele duhovnic, părinții îmi spun să-mi caut altă fată, nu sunt obsedat de ea, o iubesc sincer şi în fiecare săptămână fac câte o cură uitându-mă la filmul Patimile lui Iisus şi văd că ce am eu de răbdat e joacă. Merg în cimitir, mă rog, merg prin spital şi capăt putere! Rugaţi-vă părinte pentru mine, ştiu că nu merit, aveţi milă de un om care îşi vrea familia înapoi, iertaţi-mi comportamentul. Sărut mâna, părinte şi Doamne ajută-le tuturor aşa cum vrei Tu, nu cum vrem noi. Lumea mă vede bun, dar eu nu sunt, nu ştiu ce păcat nu am făcut e drept că de ”faţa” m-am comportat bine şi am fost un actor bun. Acum mă lupt singur cu faptele mele, nu sunt linguşitor sincer sunt rău…! Amin!