Pentru Diana

0
0

Dragă Diana, mi s-a întâmplat și mie ce a căzut pe capul tău: o dragoste paranormală, aparent insuportabil de purtat. Știu despre ce vorbești, aceeași durere sfâșietoare și disperare am simțit-o și eu. La 20 de ani m-am măritat cu acel băiat pentru că nu puteam să trăiesc fără el, cel puțin așa simteam. Eram convinsă că aș fi murit dacă nu mi-aș fi petrecut viața alături de el. Și ce crezi? Chiar și alături de el serile îmi erau pline de un dor nestins și o durere mistuitoare. Și doar îl iubeam cu tot sufletul, mă uitam la el ca la Dumnezeu (iertare pentru blasfemie). Atunci m-am gândit pentru prima oară că pe altcineva iubeam, de altcineva îmi era dor, după altcineva tânjea sufletul meu. M-am mustrat singură, apoi au venit copiii și m-am liniștit. Îmi iubesc și astăzi soțul, dar vezi, eu sunt cu mult mai de plâns decât tine. Pentru că la aproape 20 de ani de la căsătorie tot chinul meu a revenit. Aceeași senzație de dragoste mistuitoare și durere sufletească pe care am oprimat-o cândva a revenit cu toată forța. Iubeam în taină un alt bărbat, cel puțin așa am simțit câțiva ani de zile. Dar deși mă confruntam cu niște sentimente foarte puternice, nu asta m-a tulburat cel mai tare. Eram foarte confuză, eu ştiam că-mi iubesc bărbatul, cum de e posibil să mi se-ntâmple mie asta, eram convinsă că e o cursă, dar a cui? A diavolului? Păi Dumnezeu e Dragoste! Și am lăsat să treacă timpul, m-am rugat, am plâns, am disperat și cu ajutorul lui Dumnezeu a trecut. Astăzi sunt liniștită. Dar n-a fost deloc ușor, câțiva ani umblam de parcă aveam febră, respiram cu gura deschisă de parcă mi-era pârjolită toată ființa. Domnul Vitalii are dreptate, nu te încrede prea mult în ceea ce simți, e doar o reflecție a ceea ce ești tu cu adevărat. Eu am avut noroc, am un soț cu adevărat bun, dar în general nimeni nu merită să fie iubit așa, nimeni în afară de Dumnezeu. Crede-mă, pe El credeam că L-am găsit când nici măcar nu știam că-l căutam! Crede-mă, ceea ce simți tu este alchimia care te va face receptivă la durerile semenilor, dar și forța cu care-i vei ajuta. Nu crezi asta pentru că te simți foarte slabită, dar așa a lăsat Dumnezeu, desăvârșirea Lui să se regăsescă în slăbiciuni și în neputințe. Iubirea ta este răspunsul, iubești așa pentru că sufletul tău este chemat de Iubire, numai că noi oameniii umblăm prin viață de parcă am fi legați la ochi, ne aplecăm asupra unui om și credem că L-am găsit pe El!

  • Anonim a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Vă mulţumim pentru acest mesaj încurajător. Sperăm ca Diana să-i înţeleagă sensul şi să se aline sufleteşte. Vedeţi? Chiar şi un necunoscut vă poate întinde mâna şi mângâia în dureri! Mai sunt şi oameni care oferă dragoste necondiţionată şi ajutor aproapelui, la fel şi dvs: deschideţi-vă inima spre cei din jur, şi din acea dragoste sufocantă – împărţiţi la toţi câte puţin şi mare bucurie veţi afla. Domnul să vă ajute şi lumineze! Cu râvnă întru Domnul,Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.