o întâmplare!

Doamne ajută! Am trecut azi printr-o situaţie pe care nu ştiu cum să o interpretez. Am fost la o biserică la sfânta Liturghie. Atunci când am ajuns era deja destulă lume şi am rămas lipită de peretele de lângă uşă şi am ascultat sfânta liturghie. Eram pentru prima dată la acea biserică. Am remarcat careva cuvinte schimbate din sfânta liturghie, dar nu am vrut să cred nimic. De exemplu s-a spus „să stăm frumos pentru a asculta sfânta evanghelie” sau înainte de a se împărtăşi credincioşii „să vă apropiaţi cu iubire”. Eu aud pentru prima dată aceste formulări la sfârşitul slujbei, mi s-a întâmplat ca preotul să-mi facă observaţii că deşi sunt tânără mă comport ca o babă, el vrând să facă semnul crucii de mai puţine ori, spunându-mi că m-a urmărit în timpul slujbei şi nu aveam o atitudine conform vârstei şi stăteam şi ascultam  ca o bătrână (babă cum s-a exprimat dumnealui). Eu i-am spus că am înţeles şi el a început să ţipe tare după mine („unele femei sunt babe de când sunt tinere”). Nu mai spun că erau în acolo destule doamne în vârstă şi nu era politicos să le numească „babe”. Am încercat  pe cât îmi e cu putinţă să nu judec fapta lui, dar totuşi sunt uimită. La această întâmplare, soţul meu a zis că nu va mai calca niciodată în acea biserică. Nu e vinovată biserica pentru această ieşire a părintelui. Nu ştiu ce să cred de un astefel de preot. Oare e normal să se lege de aspectul unei persoane, de atitudinea ei în biserică (asta în care ţi se spune că asculţi bătrâneşte şi nu tinereşte). Atitudine ar fi de dorit să am? Nu trebuie să fim decenţi în sfânta biserică ? Aş dori să-mi spuneţi şi mie ce atitudine trebuie să am faţă de astfel de situaţie. Vă mulţumesc!