Despre smerenie

Bună ziua Părinte, Duminica trecută, la biserica unde merg, preotul a vorbit la predică și despre smerenie. Ascultam şi mă gândeam la comportamentul meu, faptele mele, vorbele mele. Nu fac o mărturisire, ci doar o constatare: la capitolul smerenie cred că am de muncit mai mult decât la oricare altul. Dar cum încep să cuget mă ciocnesc de situaţii de genul acesta pe care nu ştiu cum să le rezolv. De ex. Unchiul meu a fost operat şi stă la Spitalul Republican. În afară de boala cu care stă la spital mai avea alta şi necesita medicamente care se eliberează doar pe reţetă. A rugat medicul care îl trata. Acela i-a promis că va rezolva situaţia, dar a rămas la nivel de promisiuni. La rugămintea unchiului am mers la medic, m-am prezentat, i-am explicat calm situaţia, la care el s-a înfuriat, a început să strige pe toate coridoarele spitalului că el nu poate elibera reţetă că nu e pe profilul lui şi că are de umblat pe la alţi medici să mai pună vre-o 3 ştampile. Eu i-am propus să merg eu la cei 3 medici ca să pună ştampilele la care el în plină lume îmi strigă: Merji de aişi şi dă-ni paşi (pace). Să vă spun sincer am rămas stuperfiată de aşa comportament cu atât mai mult că citisem de pe site-ul lor cum trebuie să arate serviciile lor. Primul imbold a fost să merg la şeful spitalului, dar mă aștepta unchiul şi am hotărît să-i rezolv mai întâi problema lui. După ce i-am făcut rost de medicamente a trecut o zi, era weekend, dar mă rodea groaznic obida pentru că doctorul respectiv a luat pentru operaţie 100 euro şi statutul îl obligă să nu vorbească ca şi cum ceilalţi ar fi dobitoace. Am hotărît să scriu o scrisoare de plângere şefului de spital şi să merg să vorbesc cu el, dar unchiul m-a rugat să nu o fac, dar şi eu mai târziu m-am mai liniştit. De una îmi pare rău că acest medic se comportă zi de zi cu toţi în aşa hal şi poate o plângere pe el l-ar fi pus la punct. Iată aici anume stau şi mă gândesc că îmi lipseşte smerenia. Poate ar fi mai bine să tac şi să las pe seama Domnului pedepsele. De asemenea în cazul cu grădiniţa copilului meu unde se percep foarte mulţi bani pentru hrană, dar copii sânt hrăniţi prost, ceea ce e în farfurie nu corespunde cu meniul. Am vorbit cu directoarea, dar ea parcă ar fi surdă. Pot merge la direcţia de învăţământ şi nu numai, dar va fi scandal şi iarăşi îmi pun întrebarea dacă nu e mai bine să fac cum fac toţi părinţii: tac şi scot banul din buzunar. Mă scuzaţi Părinte pentru acest mesaj atât de lung, dar sincer am nevoie de sfatul cuiva. Vă mulţumesc mult şi vă rog să mă iertaţi.