Sărut mâna, drag părinte! Tot stau şi mă gândesc sau mai bine spus frământ şi deprim, că vreau să reuşesc în viaţă, să trăiesc decent, să asigur copiilor mei o viaţă bună, un oarecare confort, dar în alcelaşi timp sunt foarte conştiincioasă că doar la Dumnezeu trebuie să mă gândesc şi să le asigur copiilor mei o stare spirituală bună, mă simt între două intervale care nu ştiu cum să le împreunez una cu alta, trebuie să muncesc doar ca să pot trăi, să am ce mânca, dar problema că la cum e lumea de azi trebuie să fii modern, să ai haine de firmă, casă aranjată, maşină, servici. Copiilor trebuie să le asigur o viaţă şi lor modernă cu haine şi câte şi câte, şi când mă gândesc că toate astea înaintea lui Dumnezeu nu contează, ci contează faptele, milostenia, sinceritatea, puritatea noastră şi altele, of, Doamne chiar nu ştiu cum să fac să mă liniştesc că simt că nu pot ţine pasul vietii de aici, trebuie să mă complic prea mult în viaţa de zi cu zi şi timpul pentru Dumnezeu îmi rămâne doar în gând şi inimă, of, nu vreau să fiu nici de râsul lumii, dar nici să ajung în iad, oricum ştiu că o păcătoasă extra păcătoasă, dar măcar să nu fac toate păcatele posibile şi să nu îl înlătur pe Creatorul meu, din viaţa mea, părinte spuneţi-mi ceva să mă liniştesc, spuneţi-mi cuvinte pe sufletul nostru, vă mulţumesc anticipat!