Părinte, mă aflu întro frământare foarte mare şi nu ştiu ce să fac ajutaţi-mă: după căsătorie am trăit cu soţul un an la gazdă după părinţii ne-au convins să nu cheltuim bani şi să venim la ei. Hmm ne-au convins,  acum trăim la ai mei de un an şi de curând a venit tatăl meu de peste hotare. El practic doar în Moscova a lucrat jumătate de an lucra şi o luna acasă, dar nu-i pe asta, eu îl înţeleg de ce pleacă, dar n-am să fac greşeala asta în familia mea. Acum e aşa un halambur în casă. Straşnic, părinţilor mei nimic nu le place, ba că stă ceva pe masă în afară de sare, ba că nu-i cuţitul spălat de unt.  În fine diferite sugestii, că nu le place soţul meu, dar alaltăieri a fost ceva ce m-a lovit străşnic şi anume: am intrat la părinţii mei să le dau termometrul, căci zilele astea am avut febra şi am fost iarăşi mustrată şi am observat că la părinţi în ochi erau parcă nişte lacrimi.  De atunci sufletul mă doare căci nu e drept ca copii să-şi vadă părinţii înlacrimaţi,  de aceea mai bine e să sufăr eu. Adica să mergem cu soţul şi copii să trăim la părinţii soţului, care din start nu m-au plăcut. Ba că nu-s din sat, ba că prea credincioasă, susţin motive neînţelese de mine, deci ce sfat îmi daţi, să rabd aici cu ai mei,  sau să plec la soţ să rabd. P.S. Părinţii mei ne-au dat să ne construim o căsuţă la ei în grădină şi vrem să ne apucăm de construcţie la anul. Eu îmi iubesc  mult părinţii, dar ei trebuie să înţeleagă că şi soţul e familia mea. Nu pot să ma cert cu soţul din cauza că lor nu le place. Ei trebuie să înţeleagă că eu îl iubesc aşa cum este el.