Da, mulţumesc frumos pentru sfat, dar nu-l sufoc cu dragostea mea, pe băiatul pe care-l iubesc, mai mult decât atât şi el mă place, numai că eu încercam să vă spun că eu am fost de vină, pentru că Dumnezeu mi-a oferit posibilitatea de a mă împăca cu el, de atâtea ori, dar cred că am dat cu piciorul. Ştiu că Dumnezeu hotărăşte cu cine ne potrivim şi cu cine suntem fericiţi, tocmai de asta spun că el ştie care este fericirea mea şi de aeea îmi pun nădejdea în ajutorul lui. Cred că voi fi fericită alături de el şi sper că şi el de mine, pentru că am încercat să-mi găsec fericirea şi în altă parte, dar nu am reuşit. Nu îmi place să cred că lui Dumnezeu i place să ne vadă suferind. La alte tertipuri nu apelez, cum ar fi vrăjitoarele pentru că nu cred în ele şi mai ştiu că diavolul poate forţa un om să se întoarcă înapoi să iubească, dar nu într-un mod plăcut, în schimb Dumnezeu da gând bun omului, nu-l obligă să facă ceea ce nu vrea. De aceea vă întreb dacă mă mai pot ruga la El, să mă ajute sau să renunţ pentru că îmi va da El soarta pe care consideră că o merit? Aştept răspuns. Mulţumesc.